Linkuri ARTICOLE - DESPRE OFELIA-FLORICA HARANGUS

http://www.ziarulprahova.ro/stiri/valea-prahovei/45739/la-campina-program-bogat-de-sarbatori

www.ziarulinfomontan.ro/tag/ofelia-florica-harangus/

http://www.lumeasatului.ro/vizualizare.php?articol=1026

http://www.pricesne.ro/register.php



http://www.radior.eu/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=10&Itemid=6


http://www.rumaenischeasse.eu/


http://www.romani.co.uk/index.php?option=com_fireboard&func=view&catid=4&id=92226&Itemid=126


http://www.asiiromani.eu/index.php/component/content/article/1-editoriale/1645-sear-de-muzic-i-poezie-la-nuernberg.html

http://www.evz.ro/index.php?zone=dmain&task=article&item=857446&page=Seara-de-muzica-si-poezie-la-Nrnberg&title=arhiva¤t_date=2009-07-12&id_domain=64

http://www.ziarulinfomontan.ro/tag/ofelia-florica-harangus


http://www.sindicatulartis.ro/Despre.htm

http://natimeirpresedinte.ro/contact/


http://www.informal.ro/2009/02/mai-sunt-doar-3-zile-pana-la-sfantul-valentin/

http://radior.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=150:sear-reuit-de-muzic-i-poezie-la-nuernberg-&catid=10:evenimente&Itemid=6


http://marc.toubiana.free.fr/roumanie_k7_musique_vocale.htm



http://www.lumeasatului.ro/nr22_2007.php?articol=ro

http://dochia.bravepages.com/prieteni.htm


http://www.prodiaspora.de/index.php?option=com_content&view=article&id=213:festivalul-romanesc-open-air-nurnberg-germania-saufestivalul-din-parcareo-parcare-am-fost-mereu-pentru-multipoate-o-sa-realizam-candva-o-parcare-cu-plata&catid=42:evenimente&Itemid=85

http://2008.rgnpress.ro/component/option,com_ab_calendar/month,01/year,2008/day,21/Itemid,99999999/

http://reginastupului.blogspot.com/2009_03_01_archive.html

http://www.prodiaspora.de/index.php?option=com_content&view=article&id=48:lansare-carte-qcelor-fara-vinaq-&catid=35:news&Itemid=55


http://www.radiovio-net.at.ua/news/2009-02-07-5


http://ziaruloglinda.blogspot.com/2008_12_14_archive.html

http://www.ziarulinfomontan.ro/tag/ofelia-florica-harangus/

= OFELIA- FLORICA HARANGUS LA TvRM =

Timpul : Martie 26, 2010 de la 4:30pm până la5:30pm
Locaţie : TVRM -CULTURAL-
Strada : Berceni
Oraşul : Bucuresi -Romania
Pagina web sau harta : http://www.sindicatulartis.ro
Telefon: xxxxxxxxx
Tipul evenimentului : emisiune, tv, =, vedetele, si, fanii, lor
Organizat de : TVRM -CULTURAL
Activitatea Recentă : cu 20 ore în urmă

........................................................................

Comentariu publicat de ofelia cu 21 ore în urmă Frumoase versuri , Mihaela.... multumesc mult !!! Comentariu publicat de dumitriu mihaela Cu 1 zi în urmă Colo sus pe-un plai curat
unde Vodă îi împărat
trei cete de flăcăiași
merg cu toții la arat,
și ară din zori în seară
că a sosit astă primăvara
cu iarbă verde pe cămp
și deasupra galben nimb.
......................................

PACE ȘI IUBIRE! Comentariu publicat de dumitriu mihaela Cu 1 zi în urmă Iertare draga mea prietenă. Am sărit peste ziua de ieri, dar răspund astăzi.
La mulți ani cu dragoste!
...............................................
masha Comentariu publicat de Ionescu Ion pe Martie 28, 2010 la 7:50am De Florii toate florile din lume pentru o FLOARE- OFELIA FLORICA! LA MULTI ANI! Comentariu publicat de Petre Violetta pe Martie 27, 2010 la 7:07pm un buchet de flori pentru tine, plin de iubire si admiratie! Cu drag, Violetta
............................................................

Comentariu publicat de ofelia pe Martie 27, 2010 la 6:29pm Va multumesc tuturor !!!!!!!!
..................................................
Comentariu publicat de Ionescu Ion pe Martie 27, 2010 la 8:27am Te vom urmări! Comentariu publicat de Stancu nicolae pe Martie 27, 2010 la 7:21am Vom fi alături de tine Finuţă.
Wekend minunat

..................................................
Comentariu publicat de Paduraru pe Martie 27, 2010 la 6:52am Voi fi în faţa televizorului! Mă bucur că-ţi voi reauzi vocea!
Mult succes şi la mai multe emisiuni!
Elena Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Martie 27, 2010 la 1:19am Dacă se "prinde" pe net, cu toată dragostea voi fi alături. Ne-au scos de pe cablu TVRM.
Week-end plăcut!
Cu drag,
Mircea

................................................
Comentariu publicat de ofelia pe Martie 26, 2010 la 11:02pm Multumesc Violetta , draga mea prietena !!! Si tie iti doresc sa ai sanatate , sa te bucuri de aceasta sarbatoare a FLORILI pt ca si tu esti o flore , o violeta draga sufletului meu !!! La multi ani si fericiti , Violeta !!!
....................................................

Comentariu publicat de ofelia pe Martie 26, 2010 la 11:01pm Multumesc Petrica !!! Ti-as face semn cu mana in timpul emisiunii dar.......... emisinea deja este filmata inca de saptamana trecuta ....
Multumesc inca o data ca vei fi in fata micului ecran pt a ma vedea .....kiisssseeeessss......
........................................

Comentariu publicat de petru fagaras pe Martie 26, 2010 la 10:56pm O sa particip cu toata fiinta mea la eveniment in fata micului ecran si am deja emotii !...
sper ca tu sa nu ai emotii !....Noapte buna !!!!!!
.............................................................

Comentariu publicat de Petre Violetta pe Martie 26, 2010 la 10:54pm Multumesc, draga mea! O să fiu în faţa tv-ului sa t evad! Îţi doresc succes maxim si sa fii asa cum te stiu...vesela, frumoasa , plina de viaţă! Te îmbrăţişez cu drag! Vio-Dor
................................................................

Comentariu publicat de petru fagaras pe Martie 26, 2010 la 10:52pm Sunt incantat sa te pot vedea si sper ca o sa ne faci cu mana si o sa amintesti de noi prietenii buni si dragi din reteaua artistica!(Am glumit) !Mult succes draga Ofelia,iar sarbatoarea floriilor sa-ti aduca numai flori ,bucuri si multa ,multa iubire ! E cea mai importanta !...Cum sufletul iti e atat de cald ,e firesc ca toata lumea sa te iubeasca ...
Noapte buna ,draga prietena si multumesc pentru faptul ca ai contribuit la postarea poemelor mele pe prima pagina !...Eu cred asta ...tu imi confirmi sau nu?...Raman dator !...
...................................................

Comentariu publicat de ofelia pe Martie 26, 2010 la 10:50pm Multumesc d-le Iuga !!!!!!!!!!!! Comentariu publicat de IUGA NICOLAE pe Martie 26, 2010 la 10:37pm Ma bucur. Felicitari sincere ! O ma uit la dvs si o sa va tin pumnii.
..........................................................

VERSURI -autor Daniel Dumitru Darie

= AMNEZIC PRIN DESTIN= autor Daniel Dumitru Darie

Aproape nu mai ştiu nimic... Mi-e viaţa
Doar un imens deşert... Plutesc în gol,
Aştept mereu să vină dimineaţa...
Mă simt doar un actor jucând un rol.

Sunt poate dur, mereu neînţeles
Când lupt, şi lupt, şi nici un pact nu fac,
Nu fac alegeri, nu mai am de-ales,
Şi petec pun chiar unui fund de sac.

Cuvintele mi-s luate la-ntâmplare,
Puţini mă cred că viaţa-mi povestesc,
Spun doar ce simt şi spun doar ce mă doare,
Dar uneori mă tem să mai vorbesc.

Alerg spre moarte, unii asta-mi spun,
Când pun accentul grav şi răspicat,
Când aritmetic minusu-l adun
S-arăt că infinitu-i limitat.

Cu toate cele bune, ori mai rele,
Aş vrea să mă vedeţi ca om, real,
Sunt lângă voi, privesc şi eu spre stele,
Nu sus, nu-s jos, eu simt că vi-s egal.

Demonstrativ, din întrebari şi haos,
Conjug un verb la modul ireal,
Iar înţelesu-l las într-un adaos
Ce uneori e un cuvânt banal.

Mă mai întreb, în nopţi de insomnie,
Daca sunt eu acel care am fost,
Sau, dacă-ntr-un moment de amnezie
Mi-a fost schimbat normalul vieţii rost.

Din ruguri stinse şi din necuprins
Redau înaltul norilor de foc,
Şi pot să râd când parcă dinadins
Mizez pe viaţa mea şi am noroc.

Şi-mi caut drum în orişice trăire,
Prin întuneric, chiar şi prin noroi,
Remodelându-mi propria gândire
Privind şi înainte şi-napoi.
...............................................

= HOTIE ELIBERATOARE = autor Daniel Dumitru Darie
Te voi fura şi-n taină te voi duce
Acolo unde vântul e stăpân
Şi cerul cu pământu-s la răscruce,
Să-ţi spun ce astăzi abia pot să-ngân.

Şi ne vom fi, aşa, la ceas de seară,
Spunând pe nume tot ce e de spus,
Să nu simţim ideea ca povară,
Uitând că zorii zilei au apus.

La miez de zi, fugari mereu de lume,
Plutind în şoapte către zări de vis,
Voi fi un val ce-n mal se sparge-n spume,
Şi mal vei fi... şi drum spre paradis.

Urcuşuri mari şi creste-nzăpezite
Ne vor păzi de cei ce ne pândesc,
Şi, liberi, contra falselor ursite
Ne vom reda al vieţii sens firesc.

Atunci mă vei cuprinde tot în tine
Şi ai să fii cu mine peste tot,
Fiindu-ţi bine ştiu că-mi va fi bine
Aşa cum ştiu că rău să-ţi fac nu pot.

Şi-am să te fur o dată şi-ncă-o dată,
De câte ori ascunsă vei mai fi,
Să poţi să vezi că viaţa-i minunată
Când eşti iubită şi când poţi iubi.
..................................................

= ECOU DE GAND PRIGONIT = autor D.D. Darie


Sunt un om prigonit
de sperante deşarte,
Cumpăr umbre pierdute
şi rănite de ziduri,
Azi, când totul se vinde
şi nimic nu se-mparte,
Eu plătesc pân’ la sânge...
şi mi-e teamă de riduri.

Drumul nervilor iată
stă să-şi frângă-mpietrirea,
Urlă parcă ecoul
izvorând din pereţi:
Eşti soldatul ce-şi neagă
între fronturi menirea?
Astăzi lumea, nebună,
iar ucide poeţi...

Tăvălugul de ură
care-şi spală în valuri
Circumstanţa obeză
pe al morţii altar,
Scuipă-n sângele tihnei,
săvârşind ritualuri,
Încercând să ne vândă
existenţa-n bazar.

Sunt un om prigonit
de speranţe deşarte,
Înfiez câte-o umbră
priponită de friguri,
Mă aplec... şi mai scriu
cu Manole o carte,
Despre Ana şi pruncu-i,
înzidindu-ne singuri.
..............................................

= APROAPE TOTUL=autor Daniel Dumitru Darie

Te iubesc în gândul înnoptării,
Lângă tine fac un pas spre cer,
Simt în gandu-ţi rostul întâmplării,
Totul e normal şi e mister.

Te-aş iubi în pragul dimineţii
Să uităm de tot ce mai e rău,
Să rămânem laitmotivul vieţii,
Tu mereu a mea şi eu al tău.

Te iubesc privind spre depărtare,
Lângă tine vreau să tot rămân,
Simt că am din nou un loc sub soare,
Şi finalul pot să mi-l amân.

Te-aş iubi mereu ca-n orice clipă
Să fim noi perechea de-nceput,
Să uităm de pierderea-n risipă,
Totul să devină absolut.

Te iubesc în orişice trăire,
Te iubesc oricând, oricum ar fi,
Fii a mea să-mi fii ca împlinire,
Fără tine viaţa mi-aş minţi.

.....................................................

IUBITO-MI ESTE TARE DOR ..... autor D.D.Darie

Iubito-mi este tare dor
Şi vântul suflă-ngrozitor...

Privesc în juru-mi, gol imens
Dar vieţii nu-i găsesc un sens...
Mi-e dor de visurile noastre,
De umbra zărilor albastre!

Şi vântul suflă îngheţat
Şi corzile s-au încurcat.

Mi-e dor şi te iubesc şi-n vis,
Sub mine însă-i un abis...

Am îngheţat şi nu mai ştiu
Dacă nu-i totuşi prea târziu...
Mi-e dor de serile senine,
De adevărul vieţii-n sine,

Mi-e dor... dar totul a-ncetat
Şi-n rămăşiţe-am îngheţat.

Va fi senin mâine în zori...
Acum pe cer sunt numai nori...

De-ai să mă vezi să plângi râzând
Şi să mă porţi mereu în gând,
Prin norii nopţii eu trăiesc
Şi drumul vieţii-ţi ocrotesc.

E frig... dar mie imi convine...
Te mai gândeşti cumva la mine?
........................................................

-IN OCHII MEI - autor Daniel Dumitru Darie
În ochii mei stau licurici de strajă
Şi-şi povestesc de iernile de foc,
Un foc m-adoarme în târzia-i vrajă
Şi-n trecere şi timpul e un joc.

Miraje sfinte-mi zugrăvesc obrazul
Şi tâmplele iau foc de-atâta nins,
Mă vede prin ferestre doar pervazul
Când stau privind al lumii necuprins.

A opta artă-i furtul de destine,
Împerecheate-n alburi de voal,
Şi arde-n sobă tot ce aparţine
Trecutului ce-a fost cândva real...

O stea e-un amanet de amănunte
Metamorfoză de la os la lut,
Privesc, în zări, să văd, de-s nori pe munte
Şi înţeleg că nu mai am trecut.

Corăbii albe trec pe cerul nopţii
Deasupra de stindardele de fum,
Schimbări majore definesc proporţii
Definitorii pentru noul drum.

În Carul Mare umbra e o vrajă,
Când toate către cer se pribegesc,
În ochii mei stau licurici de strajă,
Eu obidit, în taină, te iubesc.
......................................................

TRAG CU OCHIUL INSPRE STELE - autor Daniel -Dumitru Darie

Trag cu ochiul înspre stele
Şi te-aştept, te-aştept să vii,
Gândurile-mi sunt rebele,
Tu eşti tot ce vreau să-mi fii...

Simt lumina că m-atinge,
Cerul parcă-l pumni îl prind,
Fii a mea să pot învinge,
Focul vieţii să-l aprind.

Şi-ţi astept, aştept, venirea
De o viaţă şi mai mult,
Tu să-mi dărui nemurirea,
Eu doar vorba-ţi să ascult.

Înca mă grabesc în toate,
Aş vrea toate să fi fost,
Pot orice, orice se poate
Cât îmi eşti şi sens şi rost.

Drumul dus întors spre stele
Cândva îmi părea enorm,
Trag cu ochiul azi spre ele
Şi în linişte adorm.
.........................................

==== LIVI BATAIOSU ====
Adu-ti aminte ce ti-am spus.
Ca firu-ntins se poate rupe.
Iar nodu-n viata se va simte,
Oricat de bine tu l-ai prinde.

O haina rupta , peticita
Nu va mai fi nicicand ca noua.
Oricat de bine e cusuta,
Se va vedea ca-i rupta-n doua.

Candva ti-am spus, adu-ti aminte.
Ca pot ierta orice pacat.
Dar totul va ramane-n minte,
Nimic din rau nu poate fi uitat.

O sticla dac-o spargi si o lipesti,
Ciobul din ea il vei vedea mereu.
La fel si inima de-o nimicesti,
Va sangera de raul tau.

Sufletul. Da. Sufletul de l-ai ranit,
Nicicand nu-l vei mai vindeca.
Oricat de mult el te-a iubit,
Va suferi…nu va uita.

Nu-mi cere mie acum sa uit.
Adu-ti aminte c-ai gresit.
Ciobul ma taie, nodu-l simt.
Sufletu-i rece, l-ai ranit.

Lvia BATAIOSU

,..........................................................................

= LASA-MA SA VIN LA TINE =autor Daniel Dumitru Darie

De eşti singură, iubito,
lasă-mă să vin la tine
Pe la miezul nopţii, poate,
şi-ai să vezi că totu-i bine,
Vom pluti spre orizonturi,
cu al gândurilor zbor,
Făuri-vom din trecuturi
drum spre timpul viitor.

Adevărul lumii totuşi
pune un accent ciudat
Pe-o altă realitate,
pe tot ce s-a întâmplat
Voi veni în vis la tine,
voi veni când n-ai să ştii,
Să nu dormi în astă noapte
ca să poţi din nou să


....................................................

=FOCUL SACRU= Autor D.D.Darie

Mă opresc mereu în faptul serii
Şi-amintiri, deodată-mi dau năvală,
Când ucid un pas al primăverii,
Nimeni nu îmi cere socoteală.
Caut veşnic un miracol sfânt,
Vreau să înţeleg ce mă îndeamnă
Să adun cuvânt lângă cuvânt,
Ca să uit că vine-a vieţii toamnă.

Norii negri vor din cer să cadă,
Amintiri îmi dau, mereu, bineţe,
Paşii mei sunt urme prin zăpadă
Şi înving un gând din tinereţe.
Eu, nebun, rămân doar eu, mereu,
Un copil cu inima senină...
Pot iubi şi eu, un derbedeu,
Ca o lacrimă de suflet plină.

Am uitat ce-nseamnă nebunia,
Gândul meu e fapt şi răbufnire,
Îmi dă iar târcoale sărăcia,
Dar mă-nalţ plângând cu-a ta iubire.
Până-acum trăiam doar în desfrâu,
Viaţa mea murea fără tăgadă,
Căutam izvoarelor pârâu
Şi striveam troiene de zăpadă.

Mă adun din şanţ, de prin noroaie,
Mă înec în lacrimi şi suspine,
Azi adun a ploilor şiroaie
Să rezist pe drumul pân’ la tine.
M-am robit mereu atâţia ani,
Mi-am purtat viaţă plin de teamă,
Am dormit sub pâlcuri de castani
Dar acum eşti visul cel de seamă.

Focul sacru arde iar în vânturi,
Azi dau foc la fapte şi regrete,
Şi mai scot din ultimele gânduri
Pasul răzvrătirilor secrete.
Glasul tău în iarnă mă trezeşte
Şi plutesc tăcut şi revanşard,
Te cuprind în braţe nebuneşte
Şi în focul Demonilor ard.
......................................................

=AMNEZIC PRIN DESTIN = D.D.Darie
Aproape nu mai ştiu nimic... Mi-e viaţa
Doar un imens deşert... Plutesc în gol,
Aştept mereu să vină dimineaţa...
Mă simt doar un actor jucând un rol.

Sunt poate dur, mereu neînţeles
Când lupt, şi lupt, şi nici un pact nu fac,
Nu fac alegeri, nu mai am de-ales,
Şi petec pun chiar unui fund de sac.

Cuvintele mi-s luate la-ntâmplare,
Puţini mă cred că viaţa-mi povestesc,
Spun doar ce simt şi spun doar ce mă doare,
Dar uneori mă tem să mai vorbesc.

Alerg spre moarte, unii asta-mi spun,
Când pun accentul grav şi răspicat,
Când aritmetic minusu-l adun
S-arăt că infinitu-i limitat.

Cu toate cele bune, ori mai rele,
Aş vrea să mă vedeţi ca om, real,
Sunt lângă voi, privesc şi eu spre stele,
Nu sus, nu-s jos, eu simt că vi-s egal.

Demonstrativ, din întrebari şi haos,
Conjug un verb la modul ireal,
Iar înţelesu-l las într-un adaos
Ce uneori e un cuvânt banal.

Mă mai întreb, în nopţi de insomnie,
Daca sunt eu acel care am fost,
Sau, dacă-ntr-un moment de amnezie
Mi-a fost schimbat normalul vieţii rost.

Din ruguri stinse şi din necuprins
Redau înaltul norilor de foc,
Şi pot să râd când parcă dinadins
Mizez pe viaţa mea şi am noroc.

Şi-mi caut drum în orişice trăire,
Prin întuneric, chiar şi prin noroi,
Remodelându-mi propria gândire
Privind şi înainte şi-napoi.

....................................................

= Ireversibilul absurd=autor D.D.Darie

Când multora le pare prea târziu,
Eu redeschid dosare din trecut,
Că am trecut pe cumpene şi ştiu
Cât de absurd e pasul absolut.

De câte ori am fost interogat,
Alte-ntrebări absurde mi s-au pus,
Şi m-am văzut deodată condamnat,
Spunându-se că-s, în sfârşit, supus...

Ferestrele speranţei le deschid,
Al clipei har îl regăsesc subit,
Sentinţe fără sens m-au pus la zid,
Doar cei tâmpiţi cu piatra au lovit.

Dar a venit şi timpul să vorbesc,
Pe faţă un verdict real să pun,
Pe cei făţarnici să îi prevestesc
Că eu şi din cenuşă mă adun.

Ceea ce-a fost începe a se şti,
Apare ca un tir încrucişat,
Spre creste pot acum, din nou, privi,
Şi pot schimba tot ce s-a întâmplat:

Judecătorii au uitat de legi,
Validă-i legea bunului lor plac,
Dau părţilor mereu pedepse-ntregi
Prin hotărâri ce cinste lor le fac.

Demisii de faţadă s-au tot dat
Ca totul să se creadă înţeles,
Cum însă nimeni nu s-a vrut plecat,
A fost mai clar că-s oameni de succes.

Rupând întregul, simplu şi banal,
Valuri beţive creierul supun,
Şi măturat mă vor de primul val,
Dar eu, la valul lor, mă ştiu imun.

Căci pietrele rămân când valul trece,
Iar ei sunt beţi de-atâta apă rece.
.....................................................

=Reali, cu lux de amănunte =

Te-aştept să vii la mine-n astă seară
Să vezi şi tu cum poţi pluti pe nori,
Să dăm contur acestei nopţi de vară
Ce nu vei vrea să se sfârşească-n zori.

Când cei mai mulţi se-adună pe acasă,
Eu fug de norii ce m-adăpostesc,
Dar tot mai cred că ai să-mi fii mireasă
Palate de cleştar să-ţi dăruiesc.

Şi plouă mult să ni se facă-n ciudă,
Sunt tot mai mulţi ce vor să fim văzuţi,
Şi stau pitiţi doar, doar o să audă
Cum au pierit cei doi necunoscuţi.

Dar noi ascunşi de aure stelare,
Suntem un început fără sfârşit,
Un val imens şi-un ţărmure de mare,
De neînvins şi chiar de neoprit.

Ne vom clădi o casă-n vârf de munte,
Acolo unde-i soare şi nu-s nori,
Iubindu-ne cu lux de amănunte,
Şi neştiuti, ca doi nemuritori
..............................................

= Răspunsul prin chemare =


Te-am simţit, chemându-mă, azi noapte,
Te vedeam aievea, nu în vis,
Îmi spuneai ce îţi doreşti... Prin şoapte
Îmi jurai că-n veci mi te-ai promis...

Şi veneai... În razele de lună
Îţi vedeam în ochi gândul senin
Şi dorinţa de a fi-mpreună
Să robim frumoşii ani ce vin...

Cu-n însemn al clipei viitoare
Ce, încet, se transformă-n trecut,
Mi-arătai că-n noaptea următoare
Vom păşi, în doi, spre absolut.

Cu un sens de ţel ce conturează
Harta lumii ce mi-o dai în dar,
Mă chemai spunându-mi ca urmează
Viaţa să mă doară tot mai rar.

Şi-ai venit, chemându-mă la tine
Într-al nopţii vis cu ochi deschişi
Să-mi aduci aminte că ştiu bine
Câţi sau sinucis fiind ucişi.

Te-am simţit chemându-mă-n chemarea
Paşilor ce se tot vor perechi,
Şi ştiu azi răspunsul la-ntrebarea
Ce-o aud venind din timpuri vechi.

Sunt cu tine,-n tine, lângă tine
Şi mă porţi cu tine unde-ai fi,
Eşti aici şi eşti mereu cu mine,
Şi în miez de nopţi şi-n zori de zi.
.......................................................

= Fragment din "Sunt om, vreau să fiu liber" =



Pentru că, din motive independente de mine, voi lipsi pentru o perioada de cca 2 saptamani, va las sa cititi un fragment din cartea "Sunt om, vreau să fiu liber". Ma iertati daca mai apar unde si unde cratime, dar imi mai scapa si mie... Pe curand, dragii mei!

Adevărul şi realitatea
Adevărul este o relaţie de concordanţă între cunoştinţe şi realitatea obiectivă; o reflectare fidelă a acesteia în gândire, conştiinţa omului; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.
Adevărul obiectiv cuprinde conţinutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realităţii, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător, reflectare a realităţii existente, independent de conştinţa omului.
Adevăr relativ este reflectarea justă, însă aproximativă, limitată, a realităţii.
În polul opus, ca antonime : eroare, minciună, fals, falsitate, neadevăr.
Un lucru poate fi adevărat sau fals, urmărind sensul care se ataşează cuvintelor. De aceea cele mai mari adevăruri pot părea absurde când nu se priveşte decât forma şi când se ia alegoria ca realitate.
În esenţă, adevărul este ceea ce este, ce există, iar minciuna (neadevărul, falsul), reprezintă ceea ce este, dar nu aici, nu acum, privind situaţia în discuţie, şi ceea ce nu poate fi, nu poate exista, nicăieri, niciodată...
Ştiinţa gândirii corecte este Logica, ştiință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte; ea operează cu două valori: 1 – Adevăr şi 0 – Fals, aplicându-i-se toţi operatorii logici, matematici.
Orice lucru există prin opusul lui, oponenţii fiind, în fapt, complementari, două aspecte ale aceluiaşi lucru!
Nu se poate vorbi despre adevăr, fără să se ia în considerare şi falsul. Nu se poate vorbi despre adevăr şi fals cu detaşare completă de ceea ce exprimă, amândouă, în fapt: realitatea, ceea ce există, ceea ce este şi irealul, ceea ce nu există şi nu poate fi!
Ceea ce este rupt din contextul său natural, îşi pierde semnificaţia originară, tinzând sau devenind, în esenţă un neadevăr!
Realitatea este definită ca fiind existența obiectivă; stare reală, lucru concret, care există în mod real, caracter real, lumea înconjurătoare, materia, existentă în afara conștiinței umane și independent de ea.
Testarea adevărului se face prin dovedirea existenţei realităţii la care se referă el, falsul dovedindu-se prin inexistenţa realităţii, sau altfel spus a unei irealităţi! Din această necesară testare a adevărului se iveşte acea capcană a respingerii marilor adevăruri care, par a se baza pe irealităţi, deoarece probabilitatea obiectivităţii în aprecierea stărilor reale este foarte mică, capcană definibilă prin antagonismul ideilor “Cercetează şi apoi crede”, respectiv “Crede şi nu cerceta”, idei care nu sunt, la orice om, prezente în egală măsură. Şi tocmai de aici mulţi aşa-zişi realişti cad în ideea a doua (1).
Posibil, şi probabil se referă la adevăruri „virtuale”, la credinţe, convingerea bazându-se pe adevărul demonstrat, pe existenţa reală, percepută.
Falsul este un concept, ceva virtual, ce nu există acum sau aici sau deloc nicăieri, niciodată...
Datorită faptului că omul nu poate percepe întreaga realitate, gândirea trebuie să lucreze cu "bucăţi" ale realităţii, cu imaginarul, cu posibilul, cu probabilul, cu ceea ce i-a fost indus, cu ceea ce a învăţat... cu ceea ce nu poate percepe, deşi există...
Gândirea umană, în fapt "tatonează" realitatea, la fel cum un orb tatonează terenul cu un baston, pentru a se orientă după sunetul emis, şi după forma reliefului percepută prin intermediul acelui baston. Gândirea umană nu poate opera fără o „bază de date”, aceasta fiind constituită de reprezentări - imaginile lucrurilor ce nu sunt percepute în mod direct, ceea ce este „înmagazinat” în memorie, informaţii la care trebuie să se raporteze, în permanenţă şi foarte rar din ceea ce “simte” cu altceva decât organele de simţ ale palpabilului.
Viaţa omului, experienţa sa, trecutul, prezentul şi viitorul, sunt, în esenţa lor, tot reprezentări, asemănătoare reveriei şi viselor din timpul somnului.
Spiritul este factorul ideal al existenței (opus materiei); element considerat ca factor de bază al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul
Spiritul este un spectator al vieţii, a desfăşurării activităţii Universului într-un plan mental.
”Totul este Spirit, Universul este Mental. Ceea ce există, există pe un plan mental, la fel ca şi ceea ce nu există!
Unele lucruri le înţelegi, altele depăşesc puterea de înţelegere, iar altele pot şoca. Pătrunde înţelesul adevărului ca realitate existenţială !"

Atitudinea faţă de Adevăr
Atitudinea faţă de Adevăr exprimă, în esenţă, modul personal în care se face raportarea la Realitate.
Ce înseamnă acest lucru? Atitudinea, manifestată prin acceptări şi respingeri, prin implicare sau evitare, prin apropiere sau îndepărtare, prin permeabilitate sau impermeabilitate, prin transparenţă sau opacitate etc., ca procese energetice manifestate în plan psihic, vor influenţa relaţia cu mediul ambiental şi social, cât şi modul de percepţie a informaţiei senzoriale şi extrasenzoriale.
Este deosebit de important sa se poată manifesta în mod constant o atitudine relaxată şi deschisă faţă de tot ceea ce constituie informaţie, tot ceea ce poate fi perceput pe plan mental, stimuli de provenienţă senzorială sau extrasenzorială, căci tot ceea se manifestă în diferite planuri energetice ca şi cauze generatoare de efecte asupra fiinţei, tot ce poate fi perceput prin diverse metode şi mijloace pe plan mental, are o anumită semnificaţie, şi o anumită importanţă privind procesul adaptării la condiţiile de viaţă în care se desfăşoară existenţa.
Cel ce crede, sau este convins că el deţine adevărul, că el cunoaşte adevărul, că el nu greşeşte, că el gândeşte corect, că el are dreptate, că el nu se poate înşela etc, nu face altceva decât să se închidă în plan mental faţă de dinamica proceselor energetice ce stau la baza manifestării transformărilor permanente a ceea ce este perceput ca Realitate în planul uman existenţial. "Totul este Spirit, Universul este Mental", şi, dacă se pătrunde semnificaţia acestei afirmaţii, atunci se poate intui, probabil, şi faptul că Realitatea nu reprezintă ceva exterior fiinţei tale spirituale, ci ceva ce se "desfăşoară" într-un plan mental interior, adică în interiorul a ceea ce poate fi conceput ca fiind propria Fiinţă, propriul Suflet.
Realitatea fizică, materială, poate fi înţeleasă ca fiind iluzorie, ca fiind o manifestare imaginativă, datorită faptului că Realitatea este doar aparent desfăşurată într-un plan exterior fiinţei, însă acest fapt nu ajuta cu aproape nimic, ba chiar poate bulversa, dacă încă nu există capabilitatea de a percepe Realitatea în mod global, şi prin alte căi decât cele ale analizatorilor corpului fizic.
Astfel, devine, deosebit de importantă atitudinea manifestată faţă de ceea ce putem numi Adevăr, Realitate globală, faţă de ceea ce se poate cunoaşte doar pe căi extrasenzoriale, faţă de ceea ce se poate releva doar în mod "direct", nemijlocit prin organele de simţ corporale. Această percepţie se poate manifesta şi dezvolta doar în condiţiile în care se adoptă o atitudine deschisă, permeabilă, permisivă, faţă de tot ceea ce impresionează sufletul şi ratiunea, pe diferite şi multiple căi. O stare de receptivitate crescută, o atenţie distributivă, o permanentă curiozitate, un interes constant, o voinţă susţinută, menţinerea unei stări de relaxare şi confort fizic şi psihic, sunt factori care contribuie la manifestarea capacităţii de percepţie conştientă a domeniului extrasenzorial. Realitatea imperceptibilă în starea de conştienţă obişnuită, devine perceptibilă în stări modificate ale conştinţei, relevandu-se, astfel, Adevărul, ca Realitate Mentală, psihică, sau cum se doreşte să se denumească aceasta. Atitudinea este uşa sufletului şi raţiunii, putându-se lua decizia de a o deschide, cu puţin efort, sau să fie menţinută închisă, blocată, prin convingerile de nezdruncinat despre... un singur Adevar şi o singură Realitate...

Gândirea “Sferică”
Pentru a se putea înţelege ceea ce se poate numi "Gândire Sferică", neliniară, este necesară putinţa detaşării mentale de concepţia clasică, populară, privind relaţia liniară spaţiu-timp. Renunţând o clipă la ideea că există în spatele trecutul şi în faţă viitorul, “observatorul” se afă plasat în centrul unei sfere, cu tot ce a existat, şi tot ce va exista, în jur. Dedesubt este anul 1601, deasupra 1999, la stânga, 44 î.Ch., la dreapta 2012. Tot ce a fost vreodată, şi tot ce va fi vreodată, există chiar acum!
În structura de gândire liniară, mişcarea sau călătoria în timp, în mod conştient, deoarece există legătura, prinderea, de spaţiu, de materie, printr-un corp spaţial şi material. Singura mişcare posibilă este, aşadar, în spaţiu.
Spaţiul nu se "desfăşoară" în realitate instantaneu, doar pe măsură ce se înaintează în el - deşi se percepe doar o infimă porţiune din el, aceea care "înconjoară" şi este perceptibilă în limita conferită de organele de simţ; cu toate că el se află, în realitate, "gata desfăşurat", este imposibilă perceperea pe întreaga sa desfăşurare, care există, este insesizabilă.
Luând în discuţie timpul, organizat ca spaţiu temporal şi nu liniar, poate fi considerat ca fiind "gata desfăşurat", deşi percepţia are consistenţă doar ca "prezent" - o infimă porţiune din această desfăşurare – şi posibilitate de relaţionare către “trecut” şi “viitor”.
Cum arată traiectoria evenimentelor legate de spaţiul terestru. Dar privită la nivel global ?
Orice punct de pe suprafaţa Pământului a descris în spaţiu şi timp o traiectorie circulară, atât în jurul axei Pământului, cât şi în jurul Soarelui, dar şi în jurul centrului galaxiei ş.a.m.d... Raportat la memoria magnetică a Terrei, toate acţiunile, tot ce s-a mişcat vreodată în acest câmp, a lăsat impregnat un orizont sferic al evenimentelor.
Combinând cele două spaţii, rezultă că posibila modificare a spaţiului permite şi modificări în spaţiul temporal. Ce reprezintă asta la nivelul experienţei personale? Dar la nivelul Universului, şi al Timpului? Acestă sferă spaţio-temporală dă aceeşi libertate de mişcare corporală, mental, în spaţiul universal ca şi în timpul universal. Pentru o modificarea în spaţiu este necesară deplasarea în acel punct în care se face modificarea. Cât de mare, de extinsă, poate fi această mişcare dă dimensiunea sferei spaţiale. Pentru o modificare în timp, în mod similar, este necesară deplasarea în acel punct temporal. Mărimea, extensia, deplasării, fără intermediul corpului material, dă dimensiunea sferei temporale.
Unificarea celor două deplasări, în timp şi spaţiu, a corpului material, dă posibilitatea percepţiei dimensiunii sferei spaţio-temporale.
Universul se dezvoltă dincolo de el însuşi în ceva nou. Şi aici este cheia acestui paradox: Realitatea, aşa cum poate fi concepută, există iniţial pe două nivele, nivelul Creatorului, si nivelul Creaţiei.
La nivelul Creatorului, totul este cunoscut. La nivelul Creaţiei, totul este experimentat.
La nivelul Creatorului, totul este perfect. La nivelul Creaţiei, totul se perfectează, fiind distrus şi perfecţionat , din nou, într-un număr infinit al posibilitaţilor.
Aceasta sugerează complicitatea şi armonia ...universului spiritual.

(1)
“Crede si nu cerceta” este una din sintagmele aşa-zis creştine care nu se regăseşte în Biblie, în ciuda părerii marei mase de credincioşi.
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7, 7-8)
În schimb formula “crede şi nu cerceta” are cu totul alte origini, fiind atribuită filozofului grec Celsus, ce a trait în secolul al II-lea după Cristos, un opozant al religiei creştine. Filozofia sa a fost combătută ani mai târziu de teologul creştin Origen Adamantius în lucrarea “Contra Celsus”, mijloc prin care numeroase citate din opera lui Celsus s-au păs-trat, deoarece scrierile sale nu s-au păstrat. Celsus dorea să ridiculizeze modul în care oamenii simpli erau convertiţi la creştinism, fiindu-le băgată pe gât o religie nouă cum era creştinismul.
.....................................................................................

= Drumuri fara post-control =


Vin iubito către tine,
paşii-mi sunt deja pe drum,
Nu există bariere,
totu-i dat pentru acum,
Îmi dai dreptul de a trece
neoprit la post-control,
De-a fi omul, nu actorul
care a ieşit din rol.

Vin aşa precum zisesem,
vin când nici nu ştii că vin
Să te duc undeva-n munte
unde ceru-i doar senin,
Ca privirea-ţi să refacă
drumul către absolut,
Necesara ta schimbare,
dezrobită de trecut.

Vom fi noi întreaga lume,
vom trăi o noapte-n doi,
Fără să ne fie teamă,
fără să avem nevoi,
Şi când vei privi spre stele
vei putea să înţelegi
Că putem prin timp răzbate,
fără acte, fără legi.

Orişicum, restricţii sobre,
se vor vrea a-ncetini
Drumul meu venind spre tine
paşii tăi când vrei veni,
Dar ne ştim în pasul sorţii
fără a juca un rol,
Hai să ridicăm cortina,
chiar dacă decoru-i gol!

Vin iubito către tine,
nici de oră nu ţin cont,
M-a atras cândva mirajul,
ce-l ştiam ca orizont,
Sus, pe crestele ascunse,
numai noi, noi doi vom fi,
Nici contrale, nici blocaje
n-au să poată-a ne opri.
............................................................................

= Ordinul de seară =


Astă seară, îţi ordon, nu-i joacă,
Să mă faci să uit că-mbătrânesc,
S-arătăm la toţi că piatra seacă
Stinge focuri într-un mod firesc.

Astă seară, cand se înnoptează,
Îţi ordon să laşi ce-ai de făcut,
Ca să vezi că doar dacă eşti trează
Poţi uita că ai avut trecut.

Astă seară, pe la miez de noapte,
Îţi ordon să nu te mai opreşti
Poţi să strigi ceea ce-mi spui în şoapte,
Teama-ţi de urmările fireşti.

Îţi ordon să uiţi că mai există
Alte ganduri, alte treburi mari,
Chiar şi-atunci când crezi că eşti prea tristă,
În lumina nopţii să tresari.

Şi-ţi ordon: privirea înainte,
Şi-ai să vezi şi tu ce văd şi eu,
Să-nţelegi că şi fără cuvinte
Eu îţi spun ce spui şi tu mereu.

Iar apoi, când mă priveşti pe mine,
Ai să vezi în ochii-mi ceru-ntreg
Şi-ţi ordon, să-ţi iei ce-ţi aparţine
Când odgonul clipei îl dezleg.

Şi îţi mai ordon ca astă seară
Şi apoi când zorii vor veni,
Ce-ţi doreşti cuvintele să ceară,
Căci ceea ce ceri se va-mplini.

Iar când toate fi-vor repetare,
Să-nţelegi că ordinu-i firesc,
Şi, firesc, ca o continuare,
Am să dau decret că... te iubesc!
.....................................................................

=SI PLOUA IAR....versuri D.D.D ( cantec de anti-departare )

Şi plouă iar, iubita mea, şi plouă,
Şi viaţa parcă-şi cauta un drum,
Şi fulgerul se rupe parcă-n două,
Şi zările sunt învelite-n fum.

Te caut pe o margine de lume,
Şi norii negri încă te ascund,
Dar jur acum, pe tot ce am, pe nume,
Veni-voi la chemare să-ţi răspund.

Şi dacă diguri vor cădea sub ape,
O punte de lumină am să fac
Şi am să vin să fiu cât mai aproape,
Cu depărtarea nu pot să mă-mpac.

Când valurile încerca-vor trece
Pe dedesuptul porţilor fireşti,
Vei şti că voi veni când noaptea-i rece
Să poţi, în palma mea, să te-ncălzeşti.

Şi umbre trec, şi umbre or să treacă,
În fulgere mai bine se zăresc,
Nu te gândi că pot vreun rău să-ţi facă,
Reaminteşti doar că te iubesc.
........................................................................

=CANTEC DE ANTIDEPARTARE = D.D.D

Şi plouă iar, iubita mea, şi plouă,
Şi viaţa parcă-şi cauta un drum,
Şi fulgerul se rupe parcă-n două,
Şi zările sunt învelite-n fum.

Te caut pe o margine de lume,
Şi norii negri încă te ascund,
Dar jur acum, pe tot ce am, pe nume,
Veni-voi la chemare să-ţi răspund.

Şi dacă diguri vor cădea sub ape,
O punte de lumină am să fac
Şi am să vin să fiu cât mai aproape,
Cu depărtarea nu pot să mă-mpac.
.............................................................

= PASAPORT = autor- D.D.D

E cald pe continentele uscate
şi toată miza e un paşaport,
iar drumurile-s veşnic exilate,
cuprinse-ntre dosare şi raport.

Şi doar fotografii şi semne negre
sub datele de rost şi contrasemn
şi nimeni nu mai poate sta de veghe
la vama dintre şoaptă şi îndemn.

Acum tu ţii un paşaport în mînă
şi-aştepţi să pleci în cursa ce-o pleca
către o lume ce o simt hapsînă
şi-n care toate pot a se-ntîmpla.

Te vei răni pe flori de mărăcine,
şi semne ai să porţi pe fruntea ta,
cum toată frumuseţea-i în ruine
în timp vei şi începe a uita.

Prin gardul înconjurului de lagăr
o umbră-a amintirii-ai să rămîi
te va tăia ca pe un lemn, un joagăr,
tu, emigranta mea iubită-ntîi.

Şi vor rămîne datele la mine,
cu actele ce le-ai depus de mult

şi cum nu te mai pot acum reţine,
mă regăsesc în taină şi te-ascult.

Dar tot mă vor lovi direct în faţă
ca pe boxeoru-ngenunchiat în ring
şi-aproape cu întreaga mea viaţă
va trebui să plîng ca să înving.

Voi cere paşaport spre a te vede,
ascunsă pe la rude, dacă ai,
dar nu mă vei convinge să pot crede
că-mi poţi vorbi prin semne, fără grai.

Eu tot te voi iubi ca pe scînteia
ce-ţi încălzeşte încă noaptea ta,
şi-mi biciuieşte-n noapea mea ideea
şi gîndul meu, că nu te pot uita.
 
Şi-n vizita pe care ţi-o voi face
te voi găsi în tainicul fiord
în care te-ai ascuns pentru a zace
iubito, emigranta mea spre nord!

Dar umbra mea rămasă-aici, în vamă
va vrea să ştie locu-n care stai
şi-am să încerc să caut fără teamă,
să te găsesc strivită de alai.

Şi nu ştiu de atunci voi recunoaşte
pe cea care ai fost aici, prin tot
şi dacă ai dorinţa de-a renaşte,
şi dacă eu să te iubesc mai pot.


Din umbra aurorei boreale
un gînd de vei putea să îl mai scrii
vei plînge drumul urmelor pe cale
dar n-ai să poţi nicicînd să mai revii.

Te vor cuprinde, nu mai ştiu, de toate
şi fiinţa mea-i o umbră şi ocol,
de cîndva ai să poţi zbura, socoate,
cum ai plecat, călătorind spre pol.
 
Regretul ai să-l simţi cu-ntreaga fiinţă,
ascunsă-n gîndul trist împrăştiat,
doar paşaportu-ţi este o credinţă
iar sufletul, în taină, zbuciumat.

Eu ochii îi închid spre a te vede,
te strîng pentru etern în mîna mea,
dar datele din paşaportul verde,
mă tot grăbesc să spun că voi uita.

Pleca-vei peste cîteva minute
cu-această cursă care va pleca.
iar vorbele ce le rostesc sînt mute
căci, tainic, te-aş ruga a renunţa.

Dar, tu, nu poţi să spui două cuvinte,
rosteşti doar clipa ce ţi-o voi rosti
şi-n vorba ta e-un veşnic înainte
înduplecat mereu pe a nu şti.
21.06.85
............................................................................

=REVANSAR DA IMPLINIRE = autor -D.D.D

Aş vrea să ştiu de unde te-aş cunoaşte
Când mi-aş dori în ochi să te privesc,
Când dorul de speranţă-mi va renaşte
Şi-as vrea să ştiu că nu mai rătăcesc?

De unde, până unde să bat calea
Să nu se poată dusul preschimbat,
Ca-n mod firesc să piară-ndepărtarea,
Tu să-mi aduci aminte ce-am uitat..

Să-mi vii, să-mi fii, să uiţi că timpul trece
Şi să-mi rămâi, să nu mai vrei să pleci,
Să simt în casă cald... că vremea rece
A pus amprenta gheţii pe poteci...

În seara iernii ce de-acum începe,
Voi vrea să tac s-aud cum îmi vorbeşti,
Şi doar să simt fără să vreau pricepe
Că ochii tăi îmi spun că mă doreşti.

Să fie bine şi să-ţi fie bine
Privirii mele înger să poţi fi,
Iar luna nopţii ţie să se-nchine
Să pună piedici zorilor de zi.

Să fim un singur gând, fără de vină,
Revanşă şi îndemn fără hotar,
Al nopţii prag ce ţie ţi se-nchină,
Al vieţii zbor ce tu mi-l dai în dar.
16.09.10
...............................................................

Paradoxalul sens
autor-D.D.D



Paradoxal, când alţii vor să moară,
Obişnuiţi c-un trai de zi cu zi,
Eu regăsesc, acum, a doua oară,
Puterea şi dorinţa de-a trăi.

În clandestinul nopţii care trece,
Bat pragul absolutului comun,
Şi, fără să mă-mbăt cu apă rece,
Din vânturile vieţii mă adun.

Iar dacă toate merg spre totdeauna,
Între un plus şi-un minus infinit,
Zorii de zi au împletit cununa
Speranţei de înalt nebiruit.

Când încă toţi se miră că se poate
Să redevin mereu adolescent,
Eu regăsesc, acum, un drum în toate
Şi dau alt sens realului prezent.

În labirintul zilelor de mâine
Aduc şi întristarea din trecut,
Pun preţ egal între un colţ de pâine
Şi-acest elan spre ţel necunoscut.

Iar dacă somnul nopţii mi se duce
În umbra remanentă din priviri,
Îmi port cu grijă, singur, a mea cruce,
Spre orizontul ultimei zidiri.

Paradoxal, cu sens de legământ,
Eu las amprenta mea unui cuvânt.
..............................................................

= Potire de foc = autor D.D.D


zvorul nopţii se retrage-n munte,
Cu pas de iarnă, crud şi nepătat,
O nouă zi ne este iarăşi punte,
Rebotezând al lumii vechi păcat.

Şi peste focuri ce se ard în stele,
La noi se văd doar stelele ce cad
Să le-adunăm, rătăcitori ca ele
Şi să clădim firavul vieţii vad.

Să trecem peste zilele de vară,
Să ne privim în focuri ce troznesc
Şi să rescriem noi, a câta oară,
Povestea celor doi ce se iubesc.
............................................................

= Firesc e iar... =autor D.D.D

Când pasul nopţii trece către zi,
Hotarul şoaptei este omenesc,
Îmi este iarăşi dor de a iubi,
Şi lumii dau de ştire că iubesc.

Tristeţea, în mod tainic, e un gând
Pe care îl trăim în mod firesc.
La târgul vechiturilor o vând,
Azi nu mai ştiu decât că te iubesc.

Dezastrul lumii are gust meschin,
În viaţa-n care totu-i nebunesc,
De toate uit când ţie mă închin
Şi-mi e destul că pot să te iubesc.

Iluzia e dusă spre real.
În mod ciudat şi asta e firesc,
Dar încă îmi e dor de ideal
Şi ideal îmi eşti şi te iubesc.

Mereu realul pare rău fatal
Mereu firescul pare nefiresc
Dar dacă valul se opreşte-n mal,
Fără tăgadă ştiu că te iubesc.
...........................................................

= Recursul viitor =autor D.D.D


Pe unde drumurile mele duc,
În zilele şi nopţile pustii,
Învăţ să ştiu pe unde o apuc
Să nu mă rătăcesc când ai să vii...

Şi bat la porţi ce nu se mai deschid
Şi se tot vor s-arate drum pustiu,
Dar nu mă tem, nici ochii nu-i închid,
Te văd aşa cum ce urmează ştiu!

Dar tot mai stau, chiar dacă-mi amintesc
Că vii deja dorindu-ţi să îmi fii,
Că îţi doreşti firescul cel firesc
Din miezul nopţii până-n zori târzii.

Şi rostuind un gând adolescent
Îmi place să îţi văd grăbitul pas
Ce schimbă viitorul în prezent
Pentru întregul timp cât ne-a rămas.

În aşteptarea ta mă simt copil,
Dar şi trăiesc real tot ce-i real,
Sunt doar un nesupus ce-ţi e docil
Redându-ţi rostul tău primordial.
20.10.10
.........................................................

= Temători, spre împlinire = autor-D.D.D


Spre adevărul zilei care vine,
Cu pas mărunt, cu rost deja ştiut,
Te văd mergând pe drumuri, înspre mine,
Uitând şi de prezent şi de trecut.

Îţi recunosc că nu îmi este teamă,
Decât de vântul rece şi tăios,
Şi că de-atâta frig nu bag de seamă
Că vine iarna şi va fi frumos...

Îmi tot şopteşti un gând, la ceas de seară,
În fapte să-i dăm sens, c-aşa ni-i dat,
Ca noaptea, până-n zori, când dă să moară,
Să-te-mplineşti aşa cum ai visat.

Să vrei să uiţi de tot ce îţi e teamă,
De vântul rece, crud, necruţător,
Ce urlă când speranţa ta mă cheamă
Punându-ne-mpotriva tuturor.

Şi-ai să-mi arăţi trăirea-ţi în privire,
Lăsând să ştiu că tot mai mult mă vrei,
Şi vei fi drum spre marea-mi împlinire,
Şi lacrimă păstrată-n ochii mei!
23.10.10
................................................................

= Drumuri fără post control = autor D.D.D



Vin iubito către tine, paşii-mi sunt deja pe drum,
Nu există bariere, totu-i dat pentru acum,
Îmi dai dreptul de a trece neoprit la post-control,
De-a fi omul, nu actorul care a ieşit din rol.

Vin aşa precum zisesem, vin când nici nu ştii că vin
Să te duc undeva-n munte unde ceru-i doar senin,
Ca privirea-ţi să refacă drumul către absolut,
Necesara ta schimbare, dezrobită de trecut.

Vom fi noi întreaga lume, vom trăi o noapte-n doi,
Fără să ne fie teamă, fără să avem nevoi,
Şi când vei privi spre stele vei putea să înţelegi
Că putem prin timp răzbate, fără acte, fără legi.

Orişicum, restricţii sobre, se vor vrea a-ncetini
Drumul meu venind spre tine paşii tăi când vrei veni,
Dar ne ştim în pasul sorţii fără a juca un rol,
Hai să ridicăm cortina, chiar dacă decoru-i gol!

Vin iubito către tine, nici de oră nu ţin cont,
M-a atras cândva mirajul, ce-l ştiam ca orizont,
Sus, pe crestele ascunse, numai noi, noi doi vom fi,
Nici contrale, nici blocaje n-au să poată-a ne opri.
10.07.2010
.................................................................................

= Reînflorire =
autor D.D.D

Îţi simt un gând spre mine, la ceas târziu de seară,
Îmi spui dintr-o suflare ce ştii deja că ştiu,
Rupând a lumii lanţuri, mi-arăţi că-i primăvară
În sufletu-ţi în zbucium ce nu se vrea pustiu.

Eu te-aş fura-ntr-o noapte, să fug în munţi cu tine,
În munte să ne pierdem şi numai noi să fim,
Să simţi că îţi e bine, să vrei să-mi fie bine,
Şi până-n zorii zilei, mereu să ne dorim!

Să fim noi doi şi noaptea şi cerul plin de stele
Să mă tot chemi în tine, şi-aşa să mă tot ştiu,
Ascunşi de toată lumea, de gândurile-i rele,
Să adormim când zorii ne-or spune că-i târziu!

Sub ploia de lumină a zilei viitoare
Să-mi cauţi în privire ce mult te-aş tot voi,
Să uiţi de griji, de teamă, de tot ce te mai doare,
Dorinţa unei clipe s-o vrei a te-mplini!

Mai sunt câteva zile, şi-n plus câteva clipe,
Când fără să-ţi mai pese mă vei dori a-mi fi,
Redându-mă doar ţie să laşi să se-nfiripe
Speranţa că-n iubire poţi iarăşi înflori.
03.11.10
.............................................................

= Ecoul trecerii-n tăcere =
autor D.D.D



La moartea maestrului Adrian Păunescu

Ţi-am auzit, în zori de zi, tăcerea,
Şi-am alergat cumva să o ating,
Să-ajung la tine îmi adun puterea
Acum, când timpuri tâmplele îmi ning.

Cuvintele s-au stins şi nu au urmă,
Te-am tot strigat... răspunsul încă-i mut,
Resimt că vocea stinsă mi se curmă...
Am auzit doar gându-mi ce-a gemut?

Tic-tac... tăcerea-mi bate în timpane
Şi va veni un nou final de zi...
Iar orele sunt triste şi orfane
Şi parcă-au început a se-nmulţi!

Rămân, fără să vreau în aşteptare,
Şi-n pulsul meu te simt ca pe-un ecou
Şi caut prin cuvinte solitare
Cum s-ar putea să mi te naşti din nou.

Încerc s-ascund durerea goliciunii
De nesperanţa care m-a lovit,
Turnându-te-n tiparul rugăciunii
Să fii ecou de timp nedefinit!
*******************************************
Ţi-am auzit, în zori de zi tăcerea,
Ce n-ai putut, maestre s-o invingi,
Tu mergi la Dumnezeu... să-ţi dea puterea
Durerea României s-o învingi!
05.11.10
.................................................................

În gândul meu se naşte o dorinţă,
Chiar dacă unii-i spun un ideal,
Să readucem, cât e cu putinţă
Această ţară pe un drum normal.

Trăim un timp nebun, fără amprentă,
Trăim inert cu sens fără de sens,
Trăim o calmitate aparentă
Fără-nţelegeri, fără de consens.

Iluzii şi absurdul se consumă
Şi toţi aşteaptă gongul de final,
Aproape toţi văd viaţa ca pe-o glumă,
Aproape toţi se lasă duşi de val.

În farmacii se vând medicamente
Cu un prospect confuz şi prost tradus
Ce, vindecând doar boli adiacente,
Lasă un diagnostic presupus.

Şi mor săracii plini de demnitate,
Şi mor acei ce cred în omul demn,
De plâns se plâng doar cei ce au de toate,
Şi jură strâmb crezând că e solemn.

Biserici sunt din din ce în ce mai multe,
Slujbaşii lor cerşesc într-una bani,
Şi nu aud, dar nici nu vor s-asculte
Durerea umiliţilor ţărani.

Se-nvaţă-n şcoli istorii pitrocite
Fluidizate-n mod conceptual,
Rescrise în cuvinte ticluite
Cu copyright marcant comercial.


Şi-ntreaga ţară-i scoasă la vânzare,
Cu preţul stabilit după obraz,
Justificat ca încă o eroare
Ce s-ar fi vrut ieşirea din necaz.

Eu simt durerea iernii ce-i aproape,
Şi-a casei ce nu are-acoperiş,
Şi-a celor ce mai vor cumva să scape
Să nu-şi mai ducă viaţa pe furiş.

Nu-mi pierd speranţa, nici acea dorinţă
Ce-n vis o-ngân şi-aievea o rostesc
Pentru că ştiu că încă-i cu putinţă
Să se renască neamul românesc.
07.11.10
..........................................................

Scrisoare către absurzi

Voi soldaţi ai desfrânării
plini de ifose tembele
Vă gânditi că peste noapte
îmi puteţi pune zăbrele,
Ori, cu nu ştiu ce putere,
chiar puteţi să mă opriţi
Să v-arăt la toată lumea
ca modele de smintiţi?

Matematic ştiti de toate
dar vă-ncurcă unitatea
Că adeseori n-ascultă
de ce vrea 'umanitatea',
Adunând unu cu unu,
imediat răspundeţi 'doi',
Dar, habotnici şi eclectici,
voi uitaţi cuvântul 'noi'.

Partajaţi sume enorme,
partajaţi chiar săracia,
Pentru-n biet capăt de aţă
insuflaţi neomenia,
Dar iubirea e o stare,
nu-i o pată de noroi,
Nu se lasă împărţită
nici la zece, nici la doi.

Totul se extrapolează,
zero are o valoare

Pentru voi la înmulţire,
pentru alţii din chemare,
Sunteti nişte bieţi contabili
şi vi-i drag semnul egal,
Eu, trăind, v-arăt obrazul,
şi-l contest ca ireal.

Plus valoarea dă profituri,
bun ce, ştiti şi voi, dispare,
Viaţa nu se cumulează,
nu-i un credit tip 'scontare',
Timpul îi dă sens multiplu,
când cu minus când cu plus,
Doar bilanţul de pe urmă
spune tot ce e de spus.

Multe-am învăţat în viaţa
dar nu-mi intră-n cap tăcerea,
Pumnii voştri n-au valoare,
nu mă sperie durerea,
Las cuvântul să-şi arate
invincibilul său rol,
De cuvinte vă e frica
şi aşa vă daţi de gol.
29.11.10
....................................................................................

..............................................................

Mai dă-mi odată mâna, şi ţi-o pune
Pe sufletul ce nu se vrea ucis,
M-afund ca într-o mină de cărbune,
Şi-n urma mea o uşă s-a închis.

De-atâta mers, de-a buşilea, prin viaţă,
Genunchii nu mi-i simt şi mă tot dor,
Simt moartea că de mine se agaţă
Deşi nu-i încă vremea mea să mor.

Se tot intamplă să privesc spre soare
Dar mi se pun în faţă nori de fum,
Răspunsul, brusc, devine întrebare
Prea simplă poate: Oare când şi cum?...

Adorm şi eu mereu spre dimineaţă,
Adorm să pot să spun că am dormit,
Şi tot astept o zi... o zi mareaţă
Când ai să-mi spui că totuşi m-am trezit!

Ia-mi sufletul în palme, încă-odată,
Să pot o clipă ochii să-ţi privesc,
Să-nvaţ să cred că viaţa-i minuată
Şi doar s-adorm şi nu să rătăcesc.

Şi fii la fel cum îmi apari în vise,
Dezleagă tot ceea ce mi-e legat,
Când îmi arăţi in somn că mi-s promise
Acele culmi pe care am umblat.

Cu mâna ta, etern ocrotitoare,
Pe rana sangerândă fă un semn,
Şi dă-i cu totul, altă-nfaţişare,
Să pot să uit al al zbaterii consemn.

Şi fii la fel, un bulgăr de lumină
Prin care să zburăm spre infinit,
Acolo unde legea e divină
Şi unde viaţa n-are un sfârşit.

Aici am fost furat de cei ce fură
Dar ei m-au prins când eu era să-i prind,
Şi-a trebuit să-nvăţ că n-au măsură
Când vor ce n-au, ne vor pe toţi murind.

Şi dă-mi iar mâna ca să faci dreptate,
Acolo-n cer, dar şi aici, acum,
Ca să se ştie că, în libertate,
Acel ce vrea nu se opreşte-n drum.

Suntem puternici, suntem mal de piatră
Ce nu se pierde-n spuma unui val
Şi foc aprindem într-a vieţii vatră
Definitoriu scop primordial.

De aş putea, aş vrea să dau crezare
Celor ce-au pus pe suflete pariu,
Dar cum nu sunt un hoţ la drumul mare,
Când sufletu-mi vorbeşte ţie-ţi scriu.
02.01.11

Nu-mi este greu să spun că-mi eşti icoană,
Ca o Marie peste timp venind,
Mereu în frământari, dar diafană
De suferinţa vieţii suferind!

De dincolo de viaţă ori de moarte
Acelaşi lucru încă ţi-l mai spun,
Că ai venit aici de-aşa departe,
Să readuci speranţa din surghiun!

Când ploile mă bat presimt furtună,
Şi dacă-i vânt m-aştept la timp frumos,
Chiar dacă norii negri se adună,
Ridică-te, nu-i locul tău pe jos!

Oricare gând în şoapte îţi răzbate
În pumnul meu, căuş, am să te prind
Şi-am să-ţi arăt ce vorbe-adevărate
Ţi-am spus mai totdeauna, negândind!

Şi ţie mă închin la ceas de seară
Când rugăciunea-mi fac spre Dumnezeu,
Tu sufletul mi-l ia că stă să moară,
Dacă te ştiu plângând în locul meu.

Eu orişicand mai pot să-ndur de toate,
Eu pot să fiu de toate vinovat,
Dar nu te vreau să ispăşeşti păcate,
Tu eşti fecioara mea cu gând curat.

Nu-mi este greu să spun că-mi eşti icoană,
Şi nume-ţi dau din tot ce e mai sfânt,
Eşti semn al vieţii fără de prihană
Şi ultimul meu gând de pe Pământ.
03.01.11

Ştii, iubito, vântul...

Ştii, iubito, se porneşte vântul,
Vine frigul dinspre răsărit,
Şi-mi împrăştie cumva cuvântul
Să nu ştii că eu l-am şi rostit!

Şi arata cât de goală-i clipa
Când se ştie-a fi fără-nţeles,
Cu hotarul zămislit de pripa
Ce se vrea a fi un drum ales.

De departe, parcă de departe
Se aude clopotul plângând,
Că, prin viscol, lumea se împarte
Deşi toţi sunt muritori de rând.

Ştii, iubito, peste munţi, cuvântul
A-ncercat să treacă şi-a-ngheţat,
Astă seară, s-a pornit şi vântul,
Oiştea lumii iar s-a retezat!

Încotro se merge, nu se ştie,
Poate-o stâncă drumu-i va opri,
Sau, aşa cum datu-i dat să fie,
Cei ce vină n-au, nu vor muri.
Încă o minune poate face
Să se ştie că, întâmplător,
Cei mai mari războinici cad la pace
Când îşi văd copii care mor!

Ştii, iubito, este rece vântul,
Am mai pus încă un lemn pe foc...
A bătut la uşa ta cuvântul
Stă înfipt pe margine, în toc!

M-am uitat aseară pe fereastră,
Se-auzeau scandaluri prin vecini,
Unii chiar vorbeau de soarta noastră
Chiar bârfeau, numindu-ne meschini...

Viscolul va trece... mâine seară
Adormi-va noaptea în nămeţi...
Liniştea îţi va părea bizară,
Dar să nu adormi, că poţi să-ngheţi!

Eu ştiam că o sa vină vântul,
Şi ştiam că-n lume va fi frig,
Mă-ntrebai de ce rostesc cuvântul...
Astăzi îl auzi... m-auzi cum strig?

L-am rostit, demult, în altă viaţă,
Tu aşteaptă-l mâine dimeneaţă!
04.01.11

..................................................................................

DOAMNA FFOLCLORULUI ROMANESC ,PROF.EMILIA COMIEL , A PLECAT DIN LUMEA CU DOR IN CEA FARA DE DOR !!!

Vestea trecerii in nefiinta , la varsta de 97 ani , a marei doamne a cercetarii ,pastrarii si valorificarii a tot ceea ce inseamna FOLCLOR , prof. Emilia Comisel , mi-a intristat sufletul.Astazi ,18 aprilie 2010 s-a ,,gandit,, a plece din lumea cu dor in cea fara de dor ....... Am cunoscuto ,pe aceasta minunata doamna ,la Tg Jiu ,fiind presedinta Comisiei care evalua prestanta concurentilor pe scena Festivalului Maria Lataretu.Imi amintesc ,ca si acum , concurenta fiind la acel festival , ca i-am atras atentia cu balada lui Radu Anghel din Greci . Nu stiam ca domnia sa facuse cercetare si scria despre aceasta valoroasa balada . Dupa evolutia mea in concurs , doamna prof. Emilia Comisel , m-a prins de mana ,si fara sa spuna vre-un cuvant, m-a dus in camera de hotel unde era cazata si.....s-a indreptat catre masa unde erau foarte multe dosare si coli de scris...A luat un dosar , l-a deschis la prima pagina si a zis :
-Vezi ce scrie aici ???
-Da, i-am raspuns - BALADA LUI RADU ANGHEL DIN GRECI -.!
-Da , fetito , asa scrie Balada lui Anghel din Greci ! M-ai surprins ca ai avut curajul sa interpretezi aceasta balada grea ca si structura melodica ... Tu ai adus o varianta a acestei Balade pe care nu o cunosteam ...tu m-ai ajutat ,fara sa vrei , sa-mi completez cercetarea legata de aceasta minunata balada !
Am fost fericita de aceasta intamplare , de faptul ca doamna prof. Emilia Comisel m-a apreciat pozitiv ,ca participarea mea la acel Festival mi-a adus ca recompensa cel mai valoros premiu al Juriului ....
Am de la doamna prof. Emilia Comisel un autograf in care spunea :
- ,, Sper ca aceasta tanara sa ne faca cinste prin contributia ei la imbogatirea tezaurului folcloric romanesc !,,
Regret profund trecerea in nefiinta a doamnei prof. Emilia Comisel !
Dumnezeu sa ii ierte toate pacatele !!!!!!!!!
Ofelia-Florica HARANGUS

18- APRILIE-2010-
.................................................................................

= COMENTARII=

Răspunsul lui IUGA NICOLAE în Aprilie 18, 2010 pe 9:46pm
Ştergere Aceasta mare Doamna a binemeritat de la Domnul sa traiasca o varsta atat de frumoasa. Domnia sa nu a facut degeaba umbra pamantului si a primit aprecieri ale competentei si fabuloasei sale activitati desfasurate ani multi spre binele si acuratetea folclorului romanesc si a traditiilor romanesti.
Dumnezeu sa ii aseze sufletul in corturile dreptilor, unde nu este durere nici suspinare ci viata fara de sfarsit. Amin !
Cu o reverentioasa plecaciune in fata memoriei sale, Nicolae Iuga, Brad.

► Răspunde la Aceasta


Legătură Răspunsul lui Delia Staniloiu în Aprilie 18, 2010 pe 10:51pm
Ştergere Sint trista de disparitia acestei distinse si valoroase doamne care a insemnat atit de mult pentru lumea muzicii roamnesti, sint bucuroasa pentru tine Ofelia ca ai avut norocul sa te intersectezi cu un astfel de om. Dumnezeu sa o odihneasca.A avut o viata lunga si a fost un dar de la duimnezeu pentru oameni.

► Răspunde la Aceasta


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 19, 2010 pe 2:49pm
Trimitere mesaj
Ştergere Dumnezeu s-o odihneasca! Am citit vrajita intamplarea povestita de tine. O frumoasa aducere aminte! Multumesc, Ofelia!

► RăSPUNDE LA ACEASTA :


Legătură Răspunsul lui getty voinea în Aprilie 19, 2010 pe 10:08pm
Ştergere Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul caci si-a implinit menirea pe pamint!multumim Ofelia ca ne-ai impartasit aceasta minunata aducere aminte !

► .............................................................

DELIA DENISE GODJA - o micuta artista ce uimeste auditoriul !!! =1=

Hallo! ........ va salut si va transmit mii de pupici tocmai din AustriaSunt Delia Denise si m-am nascut la 28 iulie 1997 la Graz, de ziua mamei mele, asa ca sa-i fac o mare bucurie. Parintii mei sunt din România, din frumosul Maramures si au venit in 1991 in Austria. Am doi frati mai mari, Liviu si Radu. Eu sunt "pitica" casei, însa nu ma las de loc. Sunt in clasa a VI-a la scoala de muzica din orasul in care locuiesc, Wiener Neustadt, lânga Viena. La scoala cânt in limba germana, dar acasa imi place sa fredonez multe melodii in limba româna. Le multumesc parintilor ca s-au ocupat de mine sa invat aceasta limba melodioasa. Anul trecut a aparut primul meu album "Nu-i nici un secret". Sunt niste melodii extraordinare, sper sa le ascultati cu placere. Imi place foarte mult muzica clasica, de aceea cânt in corul de la Volksoper din Viena, pâna acum aparând in "Carmen", "Tosca" si "Gräfin Mariza" .Trebuie sa stiti, ca îmi place si muzica populara romaneasca si chiar stiu multe melodii din Maramures si nu numai. Le-am cântat in Romania, Austria si Germania la mai multe Festivitati. In clasele I -IV, am învatat sa cânt la Blockflöte, flaut si chitara, iar acum studiez la pian. Pe langa muzica îmi place sa pictez, sa merg la schi, patinaj si la înot.
Daca vrei sa corespondezi cu mine, adresa mea de pe messenger este: delia.denise
Poti sa-mi scrii si scrisori daca vrei, la adresa:


Godja Delia-Denise, c/o UNIREA, Pottendorferstrasse 268, 2700 Wiener Neustadt.





.....................................................................

Date personale:


Nume si prenume: Godja Delia Denise


Adresa :Pottendorfer Straße 268, 2700 Wiener Neustadt, Austria

Cetatenie : Austriaca, din 1999

Data nasterii: 28/07/1997 in Graz, Austria

Contact: messenger : delia.denise

Educatie : Scoala generala de muzica, clasele I-IV din Wiener Neustadt, Austria

instrumente: Blockflöte, chitara si flaut



in prezent (2008) eleva in clasa a VI-a la scoala de muzica, clasele V – VIII

instrument: pian

membra a corului de copiii de la Opera “Volksoper” din Viena

sub indrumarea domnului prof. Lucio Gollino si doamnei Heidemaria Gruber (canto)

Competenta: Am cantat (in limba germana) in diverse spectacole organizate de scoala.

Inca de la 9 ani am cantat in diverse spectacole si Festivaluri de muzica populara romanesca,

fiind indrumata si educata de tatal meu:

Ziua Europei sarbatorita la Viena (2006, 2007 si 2008)

- Festivalul International de la Nürnberg (2007)

- Festival interjudetean pentru solisti vocali si instrumentisti (2007)

"Floare mandra de pe Iza", Editia a XXIX-a de la Sieu, unde am

primit premiul special al juriului.


"Invartita Valenarilor" (2007), Valeni de Maramures

- "Cantec, joc si voie buna pe Valea Ronisoarei" (2007), Rona de Jos

- Wasserwelfest in Viena 2008

- Festivalul de la Nürnberg (2008)

- Zilele orasului Ramnicu Valcea (2008)

Imi place si muzica usoara romaneasca, cantand in diverse spectacole organizate in Austria.


In septembrie 2008, odata cu zilele Festivalului “Cerbul de Aur” a avut loc lansarea primului meu Album “Nu-i nici un secret” (compozitor Alexandru Filip),mixaj voce si remasterare George Dancu si Vasile Rus-Arad, producator “Libris” din Brasov.

Iubesc nespus muzica clasica si cant in corul de copiii din “Volksoper” Viena in mai multe Spectacole: “Carmen”, Tosca, Gräfin Mariza”.

De asemenea am cantat in cateva spectacole impreuna cu mari artisti de Opera din Viena (“Oper Company”) sub indrumarea prof. dr. Theodore Coresi. Ultimul meu rol fiind “Cherubino”.

Am avut mai multe inregistrari la radio si televiziune, pot aminti: Radio Romania International, Radio Romania Cluj, Radio Romania Tg. Mures, MTV Ungaria, Radio Romania Sighet, Radio Dor de Tara, ORF Austria, WNTV Wiener Neustadt Austria, TVRI, ProTVInternational, Favorit TV, DDB Bucuresti, VTV Ram. Valcea, TVS Brasov si altele. Au aparut mai multe articole despre mine in presa austriaca, germana si romaneasca.



Hobby Muzica, dansul, pictura, inotul, plimbarile cu bicicleta, compania prietenilor

Recomandari Nu este uşor să te exprimi privind calităţile unui copil, pentru că în cele mai multe cazuri este vorba de speranţe si nu de certitudini. În cazul de faţă, avem de- a face cu mai mult decât o speranţă.

Deşi foarte tânără , Delia-Denise GODJA este la cei unsprezece ani ai ei deja o certitudine. A fost binecuvântată de două ori, o data cu o voce deosebită, profundă, surprinzător de matură şi a doua oară cu doi părinţi minunaţi care îi înteleg, aprobă, şi susţin chemarea. Cu asemenea bagaj, poate pleca pe drumul carierei ei liniştită, căci cu muncă şi perseverenţă, succesul nu va întârzia.

Acest CD este primul pas şi suntem siguri că reprezintă începutul unui drum care se anunţă de excepţie.

Îi dorim noroc....

Prof. Dr. Theodore CORESI

Artist Liric-VIENA



Indiscutabil că Delia Godja îşi depăşeşte generaţia prin har şi talent. Muzica ei se ridică deasupra aşteptărilor şi bucuriei. E modul ei de a ne face mai fericiţi şi mai buni.

Fiecare notă e o trăire, fiecare respiraţie e o părticică din mesajul tinerei interprete, de a dărui prin vocea ei minunată, libertatea talentului. Doar cine a ascultat îngerii poate desluşi perfecţiunea.



Dr. Ioan Astalus, scriitor





Corul de copiii de la Opera din Viena s-a infiintat in toamna anului 2004 sub indrumarea doamnei Mag. Brigitte Lehr. Din acest cor fac parte 70 de copiii.

Delia Godja a fost selectionata dintr-un grup numeros de copiii, in iunie 2007. Ea s-a evidentiat prin vocea ei puternica si foarte clara pentru varsta ei.

De atunci este pregatita de doamna Heidemaria Gruber (canto) si domnul Mag. Lucio Gollino in cadrul corului de copiii de la “Volksoper” din Viena.

In martie 2008 va debuta in Opera Carmen, in cadrul corului de copiii



Mag. Brigitte Lehr

Conducatoarea corului de copiii de la Volksoper Viena





Cateva fotografii - Delia Denise Godja





Debutul in muzica populara l-am avut in 2006, cu ocazia sarbatoririi “Zilei Nationale” a Romaniei in Austria
Debutul in 2006 la 9 ani, in Bad Vöslau



2008 , pregatita pentru muzica usoara dar si populara
4 Septembrie 2008, Brasov lansarea CD-ului “Nu-i nici uns secret”

........................................................................

= COMENTARII=


Răspunsul lui AGO.OTA în Aprilie 19, 2010 pe 12:28am
Ştergere Wow, simpatica foc si talentata.!!!..nu ma pricep prea mult la muzica populara,dar cred ca deja cinta extraordinar si cu specificul maramuresean....parca-ar nepotica Sofiei Vicoveanca sau macar eleva ei...stiu,stiu ca ea nu este din Maramures,dar cum cinta si are ceva specific in tinuta si in cintatul ei,ne facea placere s-o auzim pe Vicoveanca...demult nu mai stiu nimic de ea.
Felicitare pentru aceasta talentata fetita...multa munca o asteapta ,dar deja este de o formare avansata,cred.

► Răspunde la Aceasta

Legătură Răspunsul lui ofelia în Aprilie 19, 2010 pe 12:57am
Ştergere Este o fetita ce traieste si studiaza in Austria ! Iubeste muzica populara din zona maramuresului ( parintii sunt din Maramures ). Deja canta muzica clasica si este distribuita in roluri importante .Concerteaza la toate evenimentele unde este invitata! Sa citesti continuarea datelor despre aceasta micuta artista ....Eu o indragesc foarte mult !
E minunata!

► .................................................

IZABELA TOMITA -O TANARA INTERPRETA A CANTECULUI POPULAR OLTENESC

CURICULLUM VITAE


Studii: Facultatea de Chimie, Master Specializarea

Chimie Aplicata, Craiova, 2008- 2010

Facultatea de Muzica, Specializarea Pedagogie Muzicala, Bucuresti, 2008- 2011

Facultatea de Chimie, Specializarea StiintaMediului, Craiova, 2005-2008

Scoala Populara de Arta „Cornetti”, sectia Canto Clasic, Craiova, 2001-2005

Colaborari:

Orchestra “Lautarii”, Chisinau, dirijor Nicolae Botgros

Orchestra “Rapsodia Valceana”, Ramnicu Valcea, dirijor Ionel Puia

Orchestra Filarmonicii –Cluj Napoca, dirijor Ovidiu Bartes

-Ansamblul “Maria Tanase”, Craiova, dirijor Nicu Cretu,

-Orchestra Nationala Radio, dirijor Adrian Grigoras.

-Orchestra “Rapsodia Romana”, dirijor Marcel Goian .

- Orchestra “Cindrelul-Junii “ Sibiu, dirijor Gabriel Popescu .

- Orchestra ”Doina Gorjului”, dirij. Aurel Blondea

=Premii obtinute =

Premiul III- Festivalul “Cantecului de dragostea de-alungul Dunarii”, Braila, aug 2008.

Premiul III- Festivalul « Elena Roizen », Ovidiu , feb 2008
Premiul III- Festivalul « Ilie Zugravescu »,Valcea, oct 2007

Premiul pentru cea mai autentica interpretare a cantecului epic – Festivalul « Nicolae Sulac » - Chisinau, sept 2007

Premiul Special Radio Oltenia Craiova-

Festivalul « Maria Tanase », Craiova, Iunie 2007

Premiul III-Festivalul « Eu Mi-ss mandra-n sat », Bucuresti, Iunie 2007

Premiul I- Festivalul « De Ispas la Nasaud », Bistrita, Mai 2007

Premiul I- Festivalul « Vara, vara, primavara », Sibiu, Aprilie 2007

Mentiune- Festivalul ‘’ Maria Lataretu’’, TgJiu, 2006

Premiul II- Festivalul Cantecului si Dansului Popular, Mamaia, August 2006

Premiul II – Festivalul “Cant si joc pe Hartibaci”, Agnita, jud. Sibiu , Decembrie 2005

Premiul II – Festivalul “Recoltei”, Fetesti, August 2005

Premiul III–Festivalul “Flori de Mai”, Cluj –Napoca, Mai 2005

Premiul III – Festivalul “Cantecele Dunarii”, Ianca, jud. Olt, Aprilie 2005

SATUL, CA IDEE - Nicolae Iuga - Brad

SATUL, CA IDEE

Ştiind sigur că o fărâmă de veşnicie s-a născut şi în satul meu, cum
este normal conform proporţionalitătii, eu, care simt că fac parte
infinitezimal din matricea sa constitutivă, îmi iau răspunderea să
încerc, privindu-mi satul din amontele său existenţial, unele
explicaţii, unele descifrări.
Desigur, mă refer la satul meu şi prin extensie şi la altele, de până
la 1965, când şi cât încă războiul de ţesut mai cadenţa cu bătăile sale
scurgerea timpului şi asigura fiecărei case, unde o săteancă îl anima,
independenţa aproape totală faţă de statul căruia îi aparţinea.
Niciodată statul nu a ştiut ce datorează şi cum să mulţumească sătencei
şi familiei sale pentru câtă libertate i-au acordat, să-şi rezolve alte
treburi, prin independenţa economică pe care şi-au creat-o cu mâinile
şi mintea lor.
Mi-e teamă că statul, generic vorbind, nu se va mai întâlni niciodată
cu o ţară de oameni, cărora, eventual, să le aducă la „bolta”din sat,
sare, petrol şi cam atât. În rest, rezolvându-se totul în interiorul
gospodăriei şi al satului.
Ce s-a întâmplat cu veşnicia, după acel an, nu ştiu, dar, am aşa nişte
speranţe nemotivate clar şi cu rădăcini ce parcă vin mai puţin din
pământ şi mai mult din cer, că s-a aciuat ea, draga de ea, pe undeva şi
că nu i-a părăsit şi nici nu-i va părăsi niciodată pe Manole, pe
Făt-Frumos şi pe Mioriţa.
Modul de viaţă sătesc, excela până la infailibilitate în îmbinarea unei
cvasitotale independenţe economice cu totala dependenţă socială,
culturală, administrativă, morală, juridică, etică, estetică a unora
faţă de alţii şi a tuturor faţă de biserică şi sat luat ca un intreg.
Practicarea în fiecare casă ţărănească a tuturor „meseriilor”necesare
asigurării desfăşurării vieţii, într-o aşa numită economie naturală,
făcea din fiecare casă o casă – ţară. Deosebit de puţine erau, în satul
patriarhal românesc, dotările necesare diverselor faze ale
activităţilor practicate în casă sau în câmp, pe care să nu le aibă în
posesie individuală fiecare gospodărie. În ceea ce priveşte executarea
unor obiecte cu grad de dificultate mai mare, cum ar fi o roată de car,
un jug pentru vite, o casă sau altă construcţie, satul avea, lăsat de
la Domnul, măcar câte unul din locuitorii săi cu abilităţi native şi
apoi şi cultivate, pentru fiecare asemenea trebuinţe. În această
nesfârşită diviziune socială a muncii, la fel s-au întâmplat lucrurile
şi în „acoperirea” altor nevoinţe ale satului ancestral şi aşa au
apărut la nevoie, moaşa satului, bocitoarea satului, vraciul
[vrăjitorul] satului, muzicanţii satului, starostele nunţilor, etc.
În acest context, dar în altă ordine de idei, mi-am dat seama, de
exemplu, că expresia „îmbinarea plăcutului cu utilul” era cunoscută în
sat de sute de ani, de vreme ce organizau clăci şi şezători, unde nici
nu se ştia clar dacă era mai importantă până-n final, partea economică
sau cea cultural-distractivă, cu toate că organizarea clăcii era
dictată de necesităţi economice.
Aşadar,şezătoarea şi celelalte evenimente cu caracter ambivalent
–economic şi social-[tăiatul porcului, ajutorarea la diverse ocazii,
etc.] presupuneau participarea largă a colectivităţii. Participarea era
unamimă şi avea loc fără citaţie de la primărie sau de la partid şi
fără „sprijinul”jandariului. Unanimitatea era dată de precepte etice şi
morale transmise oral, dar mai tari ca legea tării, de multe ori
sintetizate doar de câte o expresie simplă; „nu stă fain să lipseşti”.
Unitatea de precepte şi concepţii socio-culturale, de etică şi morală,
făcea din sat o unitate administrativ-teritorială unică şi aproape
indestructibilă şi nu cum s-a crezut şi se mai crede, că determinante
au fost şi sunt întotdeauna criteriile economice şi considerentele de
ordin material, care chipurile determină totul.
După cum am arătat, în satul la care mă refer eu, familiile prin
organizarea lor, îşi asigurau independenţa economică aproape completă,
atât faţă de stat cât şi unele faţă de altele. În spaţiul neeconomic
însă, familiile aveau nevoie unele de altele atât de mult, încât făceau
din suma familiilor unei aşezări, o unitate de nucleu, de unde nu se
putea separa nici un element fără urmări grave.
Credinţa comună în Dumnezeu, evenimente ca nunta, înmormântarea,
apărarea de foc sau de apă, apărarea de jivine, cu patru sau două
picioare, care-şi vărsau balele privind de prin hăţişuri, sunt tot
atâtea dovezi de unitate şi luptă comună, motive de bucurie şi
îngrijorare, creând, prin păstrarea evenimentelor în memoria colectivă,
covorul fermecat şi fermecător de fapte şi istorii locale care s-au
rostuit în ţesătura vremii cu cele ale celorlalte colectivităţi vecine
şi de aceeaşi sorginte, constituind astfel, pagină cu pagină, Istoria
Ţării.
În spaţiul moral, etic, juridic şi estetic al satului românesc,când
dreptatea se împărţea la Viena şi de nu acolo atunci la Constantinopol,
sau în alte părţi, şi, până acolo era departe, în sat, după „bătaia”
lui Dumnezeu, guverna cea mai stralucită şi simplă în acelaşi timp,
formă de justiţie, morală, etică, estetică şi chiar juridică şi anume
„gura satului”.
„Gura satului”era lângă Dumnezeu în menţinerea curăţeniei morale, a
lucrului bine făcut şi la timp, a hărniciei, a simţului de dreptate,
etc.
Folclorul nostru, care a fost principala formă de păstrare şi
transmitere a acestor categorii morale, etice şi filozofice, este
ilustrativ în acest sens într-un fel în care în Europa s-ar putea să nu
mai aibă rivali.
Stând aşa în amontele [chiar şi geografic] al satului meu şi
cântărindu-l cu mintea dar şi cu inima, îmi dau seama că vicisitudinile
care s-au abătut asupra lui şi însăşi evoluţia [sau involuţia] sa în 50
de ani de observaţie, au erodat repede şi sigur hăţişul de rădăcini
multiseculare care au ţinut satul ca o entitate social-culturală,
administrativ-teritorială şi apoi şi economică.
Aşa cum s-a mai întâmplat în cele două mii şi ceva de ani de când noi
ne rugăm unui singur Dumnezeu, au mai fost timpuri de confuzie şi de
vinovate, şi poate, uneori, nevinovate amnezii colective. De fiecare
dată însă, Pronia cerească ne-a liniştit busolele spiritului şi iar am
văzut punctele cardinale ale permanenţei noastre.În acest moment, cred
că din nou ne va salva Credinţa, reîntoarcerea la credinţă, aşa cum
scrie CARTEA, iar Veşnicia s-ar putea s-o regăsim, aşteptându-ne
revenirea, la Moldoviţa şi Lainici la Nicula şi Crişan la Probota şi
Căpriana la Bodrog si Săpânţa.



24 feb.2004 . Nicolae Iuga - Brad.
........................................................................

COMENTARII
Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 12:26pm
Trimitere mesaj
Ştergere Domnule Iuga, am gasit postarea dumneavoastra adaugata ca un comentariu la o postare de discutii a Ofeliei. Considerand ca nu are destula vizibilitate, am publicat-o ca discutie pentru a o putea vedea si comenta cat mai multi dintre noi.
Ma bucura contributia dumneavoastra si , va rog, pe viitor sa adaugati textele dumneavoastra la "Incepere discutii" asa cum ati procedat acum cand mi-ati trimis ultimele mesaje!
Revin cu comentarii.
Cu drag, Maia

► Răspunde la Aceasta


Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 12:27pm
Trimitere mesaj
Ştergere Cum se face ca mi-ati facut placerea de a publica lucrarea mea, Satul, ca idee ?
As putea beneficia si de un comentariu ?
Cu multumiri, N.Iuga, Brad.

(publicat de N. Iuga, Brad)

► Răspunde la Aceasta


Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 12:28pm
Trimitere mesaj
Ştergere Doamne, dar ce s-a intamplat de imi faceti un astfel de cadou ?
Repet intrebarea precedenta, as putea beneficia si de un comentariu ?
Cu stima N.Iuga, Brad.

(publicat de N. Iuga, Brad)

► Răspunde la Aceasta


Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 12:28pm
Trimitere mesaj
Ştergere Va cer permisiunea de a sterge "discutiile" adaugate de dumneavoastra acum - cu mesajele adresate mie. Le-am postat deja aici si vom comenta aici.
Cu drag, Maia

► Răspunde la Aceasta


Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 1:19pm
Trimitere mesaj
Ştergere Am facut un rezumat al eseului dumneavoastra.

-satul meu de până la 1965
-independenţa economica a taranilor aproape totală faţă de stat (ceea ce acum nu se mai intampla)
- Modul de viaţă sătesc, excela în îmbinarea unei cvasitotale independenţe economice cu totala dependenţă socială, culturală, administrativă, morală, juridică, etică, estetică a unora faţă de alţii şi a tuturor faţă de biserică şi sat luat ca un intreg.
- Practicarea în fiecare casă ţărănească a tuturor „meseriilor”necesare asigurării desfăşurării vieţii făcea din fiecare casă o casă – ţară.
- În ceea ce priveşte executarea unor obiecte cu grad de dificultate mai mare (roată de car, un jug pentru vite) – se specializau cativa localnici
- Alte nevoi ale satului ancestral erau si ele practicate de oameni specializati: moaşa, bocitoarea, vraciul, muzicanţii, starostele etc.
- Expresia „îmbinarea plăcutului cu utilul” era cunoscută în sat de sute de ani, de vreme ce organizau clăci şi şezători (ce imbinau necesitatile economice , dar si cele cultural-distractive)
- Evenimente cu caracter ambivalent –economic şi social- presupuneau participarea largă a colectivităţii. Unanimitatea era dată de precepte etice şi morale transmise oral, dar mai tari ca legea tării, de multe ori sintetizate doar de câte o expresie simplă; „nu stă fain să lipseşti”.

- Familiile îşi asigurau independenţa economică, dar in spaţiul neeconomic aveau nevoie unele de altele atât de mult, încât făceau din suma familiilor unei aşezări, o unitate de nucleu, de unde nu se putea separa nici un element fără urmări grave.
- Credinţa comună în Dumnezeu, evenimente ca nunta, înmormântarea,apărarea de foc sau de apă sunt tot atâtea dovezi de unitate şi luptă comună, motive de bucurie şi îngrijorare, creând, prin păstrarea evenimentelor în memoria colectivă, covorul fermecat şi fermecător de fapte şi istorii locale care s-au rostuit în ţesătura vremii cu cele ale celorlalte colectivităţi vecine şi de aceeaşi sorginte, constituind astfel, pagină cu pagină, Istoria
Ţării.
- În spaţiul moral, etic, juridic şi estetic al satului românesc guverna cea mai stralucită şi simplă în acelaşi timp, formă de justiţie, morală, etică, estetică : „gura satului”.

- Folclorul nostru, care a fost principala formă de păstrare şi transmitere a acestor categorii morale, etice şi filozofice, este ilustrativ în acest sens într-un fel în care în Europa s-ar putea să nu mai aibă rivali.

- Vicisitudinile care s-au abătut asupra satului şi însăşi evoluţia sa în 50 de ani de observaţie, au erodat rădăcinile multiseculare care au ţinut satul ca o entitate social-culturală, administrativ-teritorială şi apoi şi economică.
Au mai fost timpuri de confuzie şi de amnezii colective.
În acest moment, cred că din nou ne va salva Credinţa, reîntoarcerea la credinţă, aşa cum scrie CARTEA, iar Veşnicia s-ar putea s-o regăsim la Moldoviţa şi Lainici la Nicula şi Crişan la Probota şi Căpriana la Bodrog si Săpânţa.

► Răspunde la Aceasta


Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 1:27pm
Trimitere mesaj
Ştergere Am o intrebare: in ce sat v-ati nascut?

Faptul ca satul nu mai e atat de mult ancorat in pastrarea si perpetuarea traditiilor e o realitate pe care si noi, cei aflati departe de el, o simtim si intuim.
Frumusetea comorilor colective cred insa ca se mai pastreaza in unele sate izolate (cum ar fi in Maramures sau in alte zone).
Taranii nu pot fi acuzati de nimic, din moment ce, asa cum bine ati punctat, au fost supusi unor vremuri vitrege - unui regim comunist oprimant (colectivizare, stergerea identitatii proprii a unei regiuni etc.)
Din nou, acum taranii - in loc sa depene firul lanii sau sa-si cultive pamanturile - se zbat in saracie si foame. Asteapta de la stat banii promisi - bani care nu vin ...
In locul sezatoarei sau a sarbatoarei in care se depanau povesti, legende si pilde, sau se dantuia pe ritm de cetera - taranii merg la discoteca pentru a asculta manele.
Nu cred insa ca fac bine generalizand. Nu locuiesc acolo, nu am locuit acolo. Si cred ca exista exceptii.
Cred insa cu tarie, ca toti cei care putem face ceva, trebuie sa pastram vie traditia si frumusetea imaginarului colectiv.
De aceea, ceea ce faceti aici, si dumneavoastra si doamna Ofelia, este demn de lauda!
Cu drag, Maia
..............................................................................

SATUL, CA IDEE - Nicolae Iuga - Brad

SATUL, CA IDEE

Ştiind sigur că o fărâmă de veşnicie s-a născut şi în satul meu, cum
este normal conform proporţionalitătii, eu, care simt că fac parte
infinitezimal din matricea sa constitutivă, îmi iau răspunderea să
încerc, privindu-mi satul din amontele său existenţial, unele
explicaţii, unele descifrări.
Desigur, mă refer la satul meu şi prin extensie şi la altele, de până
la 1965, când şi cât încă războiul de ţesut mai cadenţa cu bătăile sale
scurgerea timpului şi asigura fiecărei case, unde o săteancă îl anima,
independenţa aproape totală faţă de statul căruia îi aparţinea.
Niciodată statul nu a ştiut ce datorează şi cum să mulţumească sătencei
şi familiei sale pentru câtă libertate i-au acordat, să-şi rezolve alte
treburi, prin independenţa economică pe care şi-au creat-o cu mâinile
şi mintea lor.
Mi-e teamă că statul, generic vorbind, nu se va mai întâlni niciodată
cu o ţară de oameni, cărora, eventual, să le aducă la „bolta”din sat,
sare, petrol şi cam atât. În rest, rezolvându-se totul în interiorul
gospodăriei şi al satului.
Ce s-a întâmplat cu veşnicia, după acel an, nu ştiu, dar, am aşa nişte
speranţe nemotivate clar şi cu rădăcini ce parcă vin mai puţin din
pământ şi mai mult din cer, că s-a aciuat ea, draga de ea, pe undeva şi
că nu i-a părăsit şi nici nu-i va părăsi niciodată pe Manole, pe
Făt-Frumos şi pe Mioriţa.
Modul de viaţă sătesc, excela până la infailibilitate în îmbinarea unei
cvasitotale independenţe economice cu totala dependenţă socială,
culturală, administrativă, morală, juridică, etică, estetică a unora
faţă de alţii şi a tuturor faţă de biserică şi sat luat ca un intreg.
Practicarea în fiecare casă ţărănească a tuturor „meseriilor”necesare
asigurării desfăşurării vieţii, într-o aşa numită economie naturală,
făcea din fiecare casă o casă – ţară. Deosebit de puţine erau, în satul
patriarhal românesc, dotările necesare diverselor faze ale
activităţilor practicate în casă sau în câmp, pe care să nu le aibă în
posesie individuală fiecare gospodărie. În ceea ce priveşte executarea
unor obiecte cu grad de dificultate mai mare, cum ar fi o roată de car,
un jug pentru vite, o casă sau altă construcţie, satul avea, lăsat de
la Domnul, măcar câte unul din locuitorii săi cu abilităţi native şi
apoi şi cultivate, pentru fiecare asemenea trebuinţe. În această
nesfârşită diviziune socială a muncii, la fel s-au întâmplat lucrurile
şi în „acoperirea” altor nevoinţe ale satului ancestral şi aşa au
apărut la nevoie, moaşa satului, bocitoarea satului, vraciul
[vrăjitorul] satului, muzicanţii satului, starostele nunţilor, etc.
În acest context, dar în altă ordine de idei, mi-am dat seama, de
exemplu, că expresia „îmbinarea plăcutului cu utilul” era cunoscută în
sat de sute de ani, de vreme ce organizau clăci şi şezători, unde nici
nu se ştia clar dacă era mai importantă până-n final, partea economică
sau cea cultural-distractivă, cu toate că organizarea clăcii era
dictată de necesităţi economice.
Aşadar,şezătoarea şi celelalte evenimente cu caracter ambivalent
–economic şi social-[tăiatul porcului, ajutorarea la diverse ocazii,
etc.] presupuneau participarea largă a colectivităţii. Participarea era
unamimă şi avea loc fără citaţie de la primărie sau de la partid şi
fără „sprijinul”jandariului. Unanimitatea era dată de precepte etice şi
morale transmise oral, dar mai tari ca legea tării, de multe ori
sintetizate doar de câte o expresie simplă; „nu stă fain să lipseşti”.
Unitatea de precepte şi concepţii socio-culturale, de etică şi morală,
făcea din sat o unitate administrativ-teritorială unică şi aproape
indestructibilă şi nu cum s-a crezut şi se mai crede, că determinante
au fost şi sunt întotdeauna criteriile economice şi considerentele de
ordin material, care chipurile determină totul.
După cum am arătat, în satul la care mă refer eu, familiile prin
organizarea lor, îşi asigurau independenţa economică aproape completă,
atât faţă de stat cât şi unele faţă de altele. În spaţiul neeconomic
însă, familiile aveau nevoie unele de altele atât de mult, încât făceau
din suma familiilor unei aşezări, o unitate de nucleu, de unde nu se
putea separa nici un element fără urmări grave.
Credinţa comună în Dumnezeu, evenimente ca nunta, înmormântarea,
apărarea de foc sau de apă, apărarea de jivine, cu patru sau două
picioare, care-şi vărsau balele privind de prin hăţişuri, sunt tot
atâtea dovezi de unitate şi luptă comună, motive de bucurie şi
îngrijorare, creând, prin păstrarea evenimentelor în memoria colectivă,
covorul fermecat şi fermecător de fapte şi istorii locale care s-au
rostuit în ţesătura vremii cu cele ale celorlalte colectivităţi vecine
şi de aceeaşi sorginte, constituind astfel, pagină cu pagină, Istoria
Ţării.
În spaţiul moral, etic, juridic şi estetic al satului românesc,când
dreptatea se împărţea la Viena şi de nu acolo atunci la Constantinopol,
sau în alte părţi, şi, până acolo era departe, în sat, după „bătaia”
lui Dumnezeu, guverna cea mai stralucită şi simplă în acelaşi timp,
formă de justiţie, morală, etică, estetică şi chiar juridică şi anume
„gura satului”.
„Gura satului”era lângă Dumnezeu în menţinerea curăţeniei morale, a
lucrului bine făcut şi la timp, a hărniciei, a simţului de dreptate,
etc.
Folclorul nostru, care a fost principala formă de păstrare şi
transmitere a acestor categorii morale, etice şi filozofice, este
ilustrativ în acest sens într-un fel în care în Europa s-ar putea să nu
mai aibă rivali.
Stând aşa în amontele [chiar şi geografic] al satului meu şi
cântărindu-l cu mintea dar şi cu inima, îmi dau seama că vicisitudinile
care s-au abătut asupra lui şi însăşi evoluţia [sau involuţia] sa în 50
de ani de observaţie, au erodat repede şi sigur hăţişul de rădăcini
multiseculare care au ţinut satul ca o entitate social-culturală,
administrativ-teritorială şi apoi şi economică.
Aşa cum s-a mai întâmplat în cele două mii şi ceva de ani de când noi
ne rugăm unui singur Dumnezeu, au mai fost timpuri de confuzie şi de
vinovate, şi poate, uneori, nevinovate amnezii colective. De fiecare
dată însă, Pronia cerească ne-a liniştit busolele spiritului şi iar am
văzut punctele cardinale ale permanenţei noastre.În acest moment, cred
că din nou ne va salva Credinţa, reîntoarcerea la credinţă, aşa cum
scrie CARTEA, iar Veşnicia s-ar putea s-o regăsim, aşteptându-ne
revenirea, la Moldoviţa şi Lainici la Nicula şi Crişan la Probota şi
Căpriana la Bodrog si Săpânţa.



24 feb.2004 . Nicolae Iuga - Brad.
........................................................................

COMENTARII
Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 12:26pm
Trimitere mesaj
Ştergere Domnule Iuga, am gasit postarea dumneavoastra adaugata ca un comentariu la o postare de discutii a Ofeliei. Considerand ca nu are destula vizibilitate, am publicat-o ca discutie pentru a o putea vedea si comenta cat mai multi dintre noi.
Ma bucura contributia dumneavoastra si , va rog, pe viitor sa adaugati textele dumneavoastra la "Incepere discutii" asa cum ati procedat acum cand mi-ati trimis ultimele mesaje!
Revin cu comentarii.
Cu drag, Maia

► Răspunde la Aceasta


Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 12:27pm
Trimitere mesaj
Ştergere Cum se face ca mi-ati facut placerea de a publica lucrarea mea, Satul, ca idee ?
As putea beneficia si de un comentariu ?
Cu multumiri, N.Iuga, Brad.

(publicat de N. Iuga, Brad)

► Răspunde la Aceasta


Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 12:28pm
Trimitere mesaj
Ştergere Doamne, dar ce s-a intamplat de imi faceti un astfel de cadou ?
Repet intrebarea precedenta, as putea beneficia si de un comentariu ?
Cu stima N.Iuga, Brad.

(publicat de N. Iuga, Brad)

► Răspunde la Aceasta


Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 12:28pm
Trimitere mesaj
Ştergere Va cer permisiunea de a sterge "discutiile" adaugate de dumneavoastra acum - cu mesajele adresate mie. Le-am postat deja aici si vom comenta aici.
Cu drag, Maia

► Răspunde la Aceasta


Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 1:19pm
Trimitere mesaj
Ştergere Am facut un rezumat al eseului dumneavoastra.

-satul meu de până la 1965
-independenţa economica a taranilor aproape totală faţă de stat (ceea ce acum nu se mai intampla)
- Modul de viaţă sătesc, excela în îmbinarea unei cvasitotale independenţe economice cu totala dependenţă socială, culturală, administrativă, morală, juridică, etică, estetică a unora faţă de alţii şi a tuturor faţă de biserică şi sat luat ca un intreg.
- Practicarea în fiecare casă ţărănească a tuturor „meseriilor”necesare asigurării desfăşurării vieţii făcea din fiecare casă o casă – ţară.
- În ceea ce priveşte executarea unor obiecte cu grad de dificultate mai mare (roată de car, un jug pentru vite) – se specializau cativa localnici
- Alte nevoi ale satului ancestral erau si ele practicate de oameni specializati: moaşa, bocitoarea, vraciul, muzicanţii, starostele etc.
- Expresia „îmbinarea plăcutului cu utilul” era cunoscută în sat de sute de ani, de vreme ce organizau clăci şi şezători (ce imbinau necesitatile economice , dar si cele cultural-distractive)
- Evenimente cu caracter ambivalent –economic şi social- presupuneau participarea largă a colectivităţii. Unanimitatea era dată de precepte etice şi morale transmise oral, dar mai tari ca legea tării, de multe ori sintetizate doar de câte o expresie simplă; „nu stă fain să lipseşti”.

- Familiile îşi asigurau independenţa economică, dar in spaţiul neeconomic aveau nevoie unele de altele atât de mult, încât făceau din suma familiilor unei aşezări, o unitate de nucleu, de unde nu se putea separa nici un element fără urmări grave.
- Credinţa comună în Dumnezeu, evenimente ca nunta, înmormântarea,apărarea de foc sau de apă sunt tot atâtea dovezi de unitate şi luptă comună, motive de bucurie şi îngrijorare, creând, prin păstrarea evenimentelor în memoria colectivă, covorul fermecat şi fermecător de fapte şi istorii locale care s-au rostuit în ţesătura vremii cu cele ale celorlalte colectivităţi vecine şi de aceeaşi sorginte, constituind astfel, pagină cu pagină, Istoria
Ţării.
- În spaţiul moral, etic, juridic şi estetic al satului românesc guverna cea mai stralucită şi simplă în acelaşi timp, formă de justiţie, morală, etică, estetică : „gura satului”.

- Folclorul nostru, care a fost principala formă de păstrare şi transmitere a acestor categorii morale, etice şi filozofice, este ilustrativ în acest sens într-un fel în care în Europa s-ar putea să nu mai aibă rivali.

- Vicisitudinile care s-au abătut asupra satului şi însăşi evoluţia sa în 50 de ani de observaţie, au erodat rădăcinile multiseculare care au ţinut satul ca o entitate social-culturală, administrativ-teritorială şi apoi şi economică.
Au mai fost timpuri de confuzie şi de amnezii colective.
În acest moment, cred că din nou ne va salva Credinţa, reîntoarcerea la credinţă, aşa cum scrie CARTEA, iar Veşnicia s-ar putea s-o regăsim la Moldoviţa şi Lainici la Nicula şi Crişan la Probota şi Căpriana la Bodrog si Săpânţa.

► Răspunde la Aceasta


Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :


Legătură Răspunsul lui Maia Martin în Aprilie 12, 2010 pe 1:27pm
Trimitere mesaj
Ştergere Am o intrebare: in ce sat v-ati nascut?

Faptul ca satul nu mai e atat de mult ancorat in pastrarea si perpetuarea traditiilor e o realitate pe care si noi, cei aflati departe de el, o simtim si intuim.
Frumusetea comorilor colective cred insa ca se mai pastreaza in unele sate izolate (cum ar fi in Maramures sau in alte zone).
Taranii nu pot fi acuzati de nimic, din moment ce, asa cum bine ati punctat, au fost supusi unor vremuri vitrege - unui regim comunist oprimant (colectivizare, stergerea identitatii proprii a unei regiuni etc.)
Din nou, acum taranii - in loc sa depene firul lanii sau sa-si cultive pamanturile - se zbat in saracie si foame. Asteapta de la stat banii promisi - bani care nu vin ...
In locul sezatoarei sau a sarbatoarei in care se depanau povesti, legende si pilde, sau se dantuia pe ritm de cetera - taranii merg la discoteca pentru a asculta manele.
Nu cred insa ca fac bine generalizand. Nu locuiesc acolo, nu am locuit acolo. Si cred ca exista exceptii.
Cred insa cu tarie, ca toti cei care putem face ceva, trebuie sa pastram vie traditia si frumusetea imaginarului colectiv.
De aceea, ceea ce faceti aici, si dumneavoastra si doamna Ofelia, este demn de lauda!
Cu drag, Maia
..............................................................................