Poezie / Frunza verde lamaita,
Frunza verde lamaita,
Iese mandra la portita,
Si vrea ca sa-i dau gurita,
De-aia plange si e trista,
Cu lacrimele-n batista,
Plange mandra si suspina,
Ca am luat fata straina,
-Urca-n deal, Marie-n vie,
Ca barbatul o sa-ti vie,
-Las sa vina ca nu-mi pasa,
I-am facut mancare-aleasa,
Zece oale cu urzici,
Tot atatea mamaligi.
-Scoate-o sticla de rachie,
Din camara, mai Marie,
Ca iubitul o sa-ti vie,
-Las’ sa vie ca nu-mi pasa,
Ii facui mancare proasta,
O paine si un curcan
O oala cu vin de-un an,
Si apoi un vin pelin,
In sura sa ne iubim…
.........................................
Cantec Oltenesc
Frunza verde foi de nalba,
Rasari luna-n ceruri alba,
Hai mandruto in zavoi,
Sa-ti dau dragostea-napoi
Dragostea de porumbita,
Gurita langa gurita,
Lucerna sa infloreasca,
Trifoiul sa ne iubeasca.
Mandro sprancenele tăle
Le-a uns maica-ta cu miere,
Le-a uns cu pene de cuci,
Sa fii draga und’te duci,
Le-a uns maica-ta cu flori
Sa fii draga la feciori,
Cu pene de randunica,
Sa-i fii draga lui Ionica,
Eu iubindu-te-n livada,
Am cosit pelin si iarba,
Desfa draga ce-ai facut,
Domn din cer ca ne-a vazut,
Si-au secat izvoarele,
Numarand pacatele,
Da-mi mandro drumul din brate,
C-am sa-ti dau un leu jumate,
-Bade sa-mi dai zece lei,
Ca nu ti-am facut sa piei,
Bate vantul iarba-ncurca,
Dorului ii e de duca,
Trece noaptea jumatate,
Trec iubiri pe desalate,
Cu voinicii tot in spate
Si iubitul sus pe cal,
Mandru ca un capitan..
.....................................................
Suie mandru-n codru verde / Poezie populara.
12/05/2010 by vanghelis008
Suie mandru-n codru verde,
Cu pusca tinuta-n spete,
Pusca-i batuta-n argint,
Cum nu-i alta pe pamant.
-Codrule, coadre batran,
Peste dorul meu stapan,
Spune-acum ce ai patit,
De varfuri ti-or galbenit,
Frunzele le-or parasit?
Ori toamna te-a urgisit…
-Mai voinice voinicele,
Cu trupul de floricele,
Iubi-s-ar mandra cu ele,
Florile ca stelele,
Sa o arda noptile,
Si s-o lase-n zori plangand,
Dupa dragoste oftand,
Dupa ochii tai ca mura,
Saruti-ar mandra gura,
Pleoapele sprancenele,
Ca sa moara fetele,
Frunzele sa-ngalbeneasca,
Pe carari sa imi doineasca.
.......................................
Poezii populare
11/05/2010 by vanghelis008
Cantec de singuratate.
Maicuta cu brau de lana,
M-ai pierdut de mult de mana
Si-ai lasat ca urmele
Sa le-astupe frunzele.
Si-ai lasat cucul sa cante,
Dorul zilelor marunte,
Si pustiul codrului,
La poalele Muntelui.
Maica maiculita mea,
Cucu-mi fura dragostea,
Si o duce-n departari,
Prin desisul de carari,
Si-o azvarle-ntr-un tarziu,
Pe o margine de rau,
Si-o arunca-n val de apa,
Dragostea-n adanc se-neaca.
Si-o lasa-ntre balarii,
S-o muste serpii de vii,
S-o-nghita serpoaicele
Cu dintii ca acele,
Frunza verde mar rotat,
Maicuta tu m-ai uitat,
Dragostele s-au rascopt,
Si s-au scuturat de tot…
..........................................................
Poezii
11/05/2010 by vanghelis008
Iubirea ta cu grau ma impresoara
Pe drumul marginit seara cu maci,
Si noaptea parca toata se-nfioara,
Cand iia ta din snururi o desfaci.
Si tremura de dor marunt faptura,
La pieptul meu cand aprig te cuprind,
Si te parcurg apoi flamand cu gura,
Si ma agat de farmece pe rand,
Nici Dumnezeu de dorul tau nu rabda,
Si ma loveste cu iubirea-n piept,
Iar noaptea peste noi se scurge calda.
Sa vina zorii eu nu mai astept.
Si rugul arde-n noi cu flacari vaste,
Cu pumnii de cenusa risipiti,
Doua gramezi de jar ca doua astre,
In vesnicie astazi praznuiti.
......................................................
Poezii
11/05/2010 by vanghelis008
Cand ma strigai, unde eram eu oare?
Prin ce gradina rataceam grabit,
Furand uimit miresmele de floare
Ca sa le duc cu mine-n asfintit.
Iar tu veneai gonind pe desalate,
Sub luna, pe atatia munti si vai,
Cu stelele privirii aruncate
Abandonate-acum, ochilor mei.
Si alergai bolnava sapte nouri,
Ca un priveghi al visului tacut,
Cu dragoste acum sa ma inrouri,
Ca un poem aflat la inceput.
Si asteptai somnul sa ma rastoarne,
Sa ne imbratisam in mod fatal,
O goana printr-o ploaie care doarme,
Pe-o ulita cu nechezat de cal.
Si urca-n noi, zorii cu ochi albastri,
Cu despletite, lungile carari,
Ce le-mpartim apoi ca doi sihastri,
Tie un dor, eu umbra unei mari.
......................................................
Ma uit noptile la stele
Unde-s mandrutele mele
Am ramas sa-mi plang necazu
Ca nu sar ele parleazu
Si nu mai deschid portita,
Ca sa le sarut gurita.
Mandro, din dragostea noastra,
Au rasarit flori pe coasta,
Luna-n cer cand a urcat
Florile s-au scuturat
Si-au ramas doar stelele
Sa imi plang pacatele.
(Degeaba-i cerul senin,
Eu merg singurel pe drum.)
...............................................
Trece dorul prin valcea,
Calare poe-o pasarea
Mierla canta a iubire,
Cucul despre despartire,
Pe craca alunului,
Din mijlocul crangului,
Unde macii-au inflorit
Si mandrele s-au iubit.
Taci cuce nu mai canta,
Dragostea n-o blestema,
Ca ai sa imbatranesti
Si de loc sa mai iubesti.
..........................................
Trecu dorul prin valcea,
Calare pe-o pasarea,
Mierla canta a iubire,
Cucul despre despartire,
Pe craca alunului,
In mijlocul crangului,
Unde macii-au inflorit,
Si fetele s-au iubit.
(varianta: " unde-i bine de iubit")
.............................................
Padure, padure verde,
Ia-mi cantecul si mi-l pierde,
Prin frunzis si dealuri multe,
Unde doar vantul patrunde,
Si mi-l du din zare-n zare,
Pe a codrului carare,
Pe aripa vantului,
Capatul pamantului.
De-ar avea fetele minte,
Serile or sa ma cante,
Dorul si cu dragostea,
Ce sfasie inima...
Variante de vers:
Serile or sa imi cante.
Dorul si cu dragostea,
Inflorite-n viata mea.
...................................
Si simt uneori un dor,
Ca mireasma florilor,
Cand copacii isi aduna,
Umbre vinete sub luna,
Si pasi alergand de cerbi,
Prin somnul tacutei ierbi.
Trece Leana pe colnic,
Cu papucii ei, lip, lip,
Si cu iia, lic, lic. lic,
Toata numai borangic.
Foaie verde salba moale,
De trei ani umblu calare,
Sa ii ies Leanei in cale,
Sa-i rup o floare din poale,
O floare de pe catrinta,
Sa imi dea Leana gurita.
Dar mi-e calul cam nebun,
Nu vrea ca sa iasa-n drum
De ofteaza branistea,
Si mandra mea saraca..,
.....................................................
Mai mandruto, nu mai pierde,
Dorul tau in codru verde,
Nu-ti fa dorul ratacit,
Sa nu mai ai de iubit.
Frunza verde de secara,
Dorul bate-n poarta iara,
Ziulica , inspre seara,
Cand se-aprind luminile,
Si pe bolta stelele,
Si cand mandrul vine-alearga,
Pentru ca tu ii esti draga,
Toata noaptea nu te lasa,
Fiindca esti fata frumoasa,
Cine are ibovnica,
I se pare noaptea mica, mai, mai…
Foaie verde maracine,
Mandra mea ce ai cu mine
De fac dragoste cu tine,
Cine naiba ti-a soptit,
Rochie neagra ti-ai facut,
Ti-ai lasat bratele goale,
Seara ca ma bagi in boale.
Frumos canta cucu-n tine,
Si mai gros si mai subtire,
De arde inima-n mine…
Eu zic cucului: Taci, taci,
El se muta pe-alti copaci,
Canta de ma baga-n draci.
Eu zic cucului sa taca,
El se muta pe-alta craca,
Si ii zice de ma seaca,
Fir-ai tu mai ursitoare
Eu in deal, mandra pe vale,
Frica mi-e c-o sa ma-nsale,
N-am cremene la pistoale,
Ca sa o opresc din cale,
Sa-i rup o floare din poale,
O floare de pe catrinta,
Mandra sa-mi deie gurita…
...............................................
02/06/2010 by vanghelis008
Desenata tot cu fragi
Este gura celei dragi
Mandra-i perla de sidef
Care canta la gherghef
Canta si se veseleste
Si pe mine ma iubeste
Floarea albului destin
Cand mai mult, cand mai putin.
Vreau iubito sa te gust
Ca pe un ulcior cu must
Vreau sa beau sa ma imbat
Ca o iarna, de omat
Pe aleea ta ma plimb
Nu mai vreau nimic in schimb,
Numai doua turturele
Ca sa ma iubesc ca ele.
......................................................
02/06/2010 by vanghelis008
Ne strangem la piept intr-un cer de matase,
Si strig si astept durerea ta-n oase,
Ce urca celesta, tacuta-n calcaie,
In umbrele stelei cu miros de tamaie.
Si-mprastie zidul cu verdele iederi
Umplandu-ne ziua cu albe-neincrederi,
Se scurge nisipul somnolent in clepsidra,
Si ingerul plange rastignit in firida.
Iubirea cu maci intre noi infloreste,
Si nucul spre seara din fluier doineste,
Iar dorul isi sparge pe tarm scoica verde,
In freamat de suflet tacerea o pierde.
Ramane cuvantul sa sangere seara
Cand timpul isi frange in frunze vioara.
.......................................................................
Cantec popular
Du, du, du si iarasi du,
Foaie verde petecu,
Daca mai oftez odata,
S-or strange stelele roata,
Fir-ai mandra blestemata,
Cu cine te tine-n vatra,
Eu te-astept seara la poarta,
Si tu stai tot bosumflata,
Puiculita pentru tine,
As da haina de pe mine,
Si camasa de pe culme,
Si-as fugi cu calu-n lume.
Ca ti-e vorba lipitoare,
Ma face sa sar din toale,
Sa sar de sub asternut,
Tot cu gandul la iubit.
Mandruta asa zicea:
-Arda camasuta ta,
Cum arde si iia mea,
Arza camasa pe tine,
Cum arde iia pe mine,
Ca trei zile n-ai mai dat,
Gura nu mi-ai sarutat,
N-ai venit noaptea incoace,
Sa ma strangi cu dor in brate...
Du, du, du si iarasi du,
Pe unde umbli acu,
Mi-ai luat inima cu totul,
Te-ai purtat mai rau ca lotrul
Frunzulita trei granate,
Mi-ai dus dragostea departe,
Sau poate ca m-ai mintit,
Cand mi-ai spus ca m-ai iubit.
Au trecut atatea zile,
Eu cu gandu-s tot la tine,
Si in bordeiasul meu,
Plang de ochii tai mereu
Foaie verde siminic,
Plang de dor, cantarea zic,
Du, du, du si iarasi du,
Pe-unde umbli bade-acu...
.......................................................
Foaie verde ca aluna
Foaie verde ca aluna,
A trecut prin ceruri luna,
Fiindca este zi de targ,
A fugit noaptea in crang.
A venit si imi aduce,
Dorul, vorba ta cea dulce,
Eu i-am dat trei ramurele,
Cantecel de turturele,
Cantecul lor te rapune,
Face inima carbune.
La visinul dintre vii,
Te astept mandro sa vii,
Dar tu draga n-ai venit,
Florile s-au ofilit.
Zboara pasare, hai zboara,
Ca un cantec de vioara,
Zboara, sus pe cer sa stai,
Ca un cantecel de nai
Florile au prins sa cada,
Calul meu pe iarba calca,
Unde-i mandra, unde-i oare,
Sa-i rup garoafe din poale,
S-o iubesc seara pe vale,
Mandra sa nu ma insale.
Fir-ai mandra blestemata,
Cu-a ta mama, cu-al tau tata,
Cine ma puse pe mine,
Ca sa te iubesc pe tine,
Dragostea e ca o floare
Noaptea creste, ziua moare,
Fir-ar dorul cat de lung,
Eu din urma-l tot ajung,
Ca de nu, el ma gaseste
Pe mine ma prapadeste,
Ma scoate din sanatate,
Ca poarta coade pe spate.
Ca poarta coade pe spate.
.........................................................
Potecuta potecea,
Astazi e Dumineca,
O intalnesc pe mandra,
Foaie verde flori marunte,
Mandra este de la munte,
Si e femeie frumoasa,
Cum e luna peste casa,
Are ochii ca perla,
Gura dulce ca mierea,
Toarce serile din furca,
Cu dragostea ma usuca,
Fa-ma Doamne porumbel,
Sa o ciugul de cercel,
Fa-ma Doamne porumbita,
Sa o ciugul de gurita,
Fa-ma Doamne spic de grau,
S-o cuprind noaptea de brau,
S-o cuprind noaptea in brate,
S-o iubesc sa nu-i dau pace...
...............................................................
Bate vantul potecuta.
Bate vantul potecuta,
Ce-o mai face azi mandruta,
Nu vine sa-mi dea gurita,
-Mai Ionele Dumneata,
Nu-ti mai dau gurita mea,
De aseara pentru tine,
Ma bate maicuta bine,
Ma bate de ma omoara,
Ca ti-am dat gurit-aseara,
Ma bate de ma usuca,
Ca ti-am dat gurita-n lunca...
Dar oricat ma va batea,
De tine nu m-oi lasa,
Sa ma bata ziua toata
De tine nu ma las moarta,
Sa ma bata zi de zi,
La tine tot as veni.
Pune-ma bade calare,
-Nu te sui, mai fata mare,
Ca mi-e murgul crud de sale,
Mi-e murgul nepotcovit,
Nu ii pasa de iubit.
-Murgul duce doi si trei,
Dara pe noi amandoi,
Murgu duce trei si sase,
Dar pe tine cu-o mireasa?
Cum sare murgul parleazul,
Uite-asa urca si dealul,
Tot cu mersul leganat,
Cu dragoste-amestecat,
Tot cu mersul potrivit,
Buna-i mandra de iubit.
.....................................................
Foaie verde si-un pelin,
Ada-mi o vadra cu vin
Sa beau sa ma prapadesc
Pacatele sa-mi vorbesc.
Mandrele imi ies in cale,
Cu ochii ma baga-n boale,
Ma cauta de parale,
Eu le mangai pe la poale.
Canta cucul sus pe craca,
Eu i-am poruncit sa taca,
Canta cucul suparat,
Eu mandra am sarutat,
Cand ma iubesc cu mandra,
Se vestejeste iarba,
Se usuca, canepa,
N-are cucul ce manca
Pe ce craca mai canta.
-Ia mai canta cucule...
-Nu mai pot voinicule,
Am cantat in frunze sus,
Doru-n cantece s-a dus,
Casa mi s-a daramat,
Tu pe mandr-ai sarutat,
I-ai cerut paine cu sare,
Ea ti-a dat o sarutare,
I-ai cerut paine cu vin,
Ea ti-a dat mere din san,
Ca mandruta-i tinerea,
Si faci pacate cu ea,
..................................
Zilele-s bolnave, noptile batrane,
Din parga iubirii, umbra doar ramane,
Zambetul e-o frunza, toamna a cazut,
Scormonind tacerea vremilor de lut.
Plante scuturate, cad pe tarm de ape,
Umbrele de doruri, de iubiri sa-ngroape,
Se mai zbate ziua, seara sangerata,
De o luna moarta,in ceruri uitata.
Pasarea din palme, are-aripa rupta,
Plange-n cer un inger, glas de alauta,
Cand iubirea doarme, sufletul tau geme,
Ratacind prin iarba, alungat de vreme,
Unde e sarutul ce voiai sa-mi dai,
Incercam tacerea s-o preschimb in rai,
Dar iubirea noastra, prefacuta-n ghimp,
A murit in casa ingropata-n timp.
..............................................
Trec noptile ca niste cimitire
In care iarna cade viforos,
Prin cerul gri de-atata plasmuire,
Peste paduri urland rautacios.
Zapada se intinde ravasita,
De pasii mortilor din cimitir,
Tipa un clopot limba ragusita,
Ca schingiuirile unui martir,
Plang crengile bocind ca o colinda,
Zapada moare vanat pe trotuar,
Si ziua prinde rece sa-si intinda,
Tacerile de sobru osuar.
Ne-afurisesc blestemele din luna,
Si ingerii din cer neadormiti,
Tremura toti in groapa lor comuna,
De ger si de zapezi acoperiti,
Mai scanteie iluzii trecatoare,
Cararile ducand spre infinit,
Si lupii trec cu spaima lor calare,
Gonindu-ne somnul din asfintit.
..................................................
Noaptea-n noi se prabuseste
Cu nesomnul ei etern,
Cu taceri ne insoteste,
Noaptea umbrelor de lemn,
Visele bat impotriva,
Cu iluzii deformate,
Vechi imagini de arhiva,
Trec prin ceruri instelate,
Ne imbratiseaza luna,
Cu prezentul ei cel rece,
Asa trece saptamana,
Si-o lasam incet sa plece,
Ne iubim arzand de patimi,
Inundati de primavara,
Noptile din noi le clatini,
Si-asta nu e prima oara,
Parca lunec iar cu lacul,
Printre albii nuferi mici,
Si in umbra doarme parcul,
Iar noi ratacim pe-aici.
Chipesi macii-si lasa floarea,
Ca sa arda in apus,
Eu simt calda rasuflarea
Ingerului ce s-a dus.
..........................................
Va cadea din nou prima ninsoare
Vantu-n noi mereu s-o ostoi,
In paduri pe-o umbra de carare,
Soarele nu va mai rasari.
De zapada scartai-va talpa,
Pomii-or sta in versuri ingropati,
Ziua-n noi isi va gusta agapa,
Ingerilor albi abandonati
Ratacim prin labirint de-a valma,
Intr-un infinit cazut pe branci,
Daca nu ai aripi, sa iei seama,
Cum in vesnicie te arunci?
Geaba plangi, degeaba razi de viata,
Vorbele doar lutul il strapung,
Mastile ce s-au vandut la piata,
Se sfarsesc in propriul lor amurg.
Spanzurandu-se in cer cararea,
Trece ispasind un veac surpat,
Cu flori rosii infloreste zarea,
De-unde ai venit si ai plecat,
Soarele e negru si ne doare,
Caii aripile si-au pierdut,
Printre ghimpii morti din fiecare,
Noi istorii urca de-nceput.
Si cadem scancind lungiti pe pietre,
Fiecare cu tacerea lui,
Ca un foc ce mistuie pe vetre,
Dorul si iubirea nimanui.
....................................................
